joi, iunie 19, 2008

Teatrul Masca susţine o microstagiune în aer liber


Teatrul Masca susţine o microstagiune în aer liber (Imagine: Mediafax Foto)
Teatrul Masca susţine o microstagiune în aer liber cu cinci spectacole de stradă, printre care premiera "Doamna cu căţelul", între 20 şi 22 iunie, la Metrou Universitate Colţea. Pe lângă spectacolele deja cunoscute din repertoriul de stradă al Teatrului Masca, "Fior d'Amor în Bucuresci", "Prostia omenească", "Actorii", "Gardienii veseli" şi "Statuile", duminică va avea loc premiera spectacolul ui "Doamna cu căţelul".

Opt marionete uriaşe, cinci domni, o doamnă şi doi căţei, vor încânta publicul cu momente hazlii ce se petrec în anii '30.

"Premiera din 22 iunie va constitui o experienţă interesantă atât pentru public cât şi pentru actori", a declarat directorul Teatrului Masca, Mihai Mălaimare. "Improvizaţia, precum şi capacitatea actorilor de a se juca şi de a interacţiona cu publicul vor fi elementele ce vor defini forma finală a acestui spectacol".

The image “http://www.masca.ro/site/images/stories/utilitare/afis%20colteamic.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Teatrul Masca a mai avut, de-a lungul timpului, spectacole în care erau folosite marionete uriaşe, precum "La români", "Cabaretul naţiunilor" şi "Concert la promenadă". Marionetele din "Doamna cu căţelul" pot scoate fum şi pot plânge.

Microstagiunea Masca începe vineri cu "Fior d'Amor în Bucuresci", după care, sâmbătă, vor avea reprezentaţii spectacolele "Prostia omenească" şi "Actorii". Duminică vor fi prezentate spectacolele "Gardienii veseli", "Doamna cu căţelul" (Intercontinental-Teatrul Nottara-Piaţa Universităţii) şi "Statuile".

Seria de evenimente a fost organizată cu sprijinul Centrului de Proiecte Culturale ArCuB, al Primăriei Sectorului 1 şi al Primăriei Sectorului 3.

FIOR D’AMOR IN BUCURESCI O romantica poveste de dragoste pe muzica Bucurestilor de odinioara

1. Bucuresti 1930!

Micul Paris isi traieste fiecare clipa cu pasiune. Din mahala si pana la sosea, viata palpita cu frenezie.

Se iubeste mult in Bucuresti, trasurile nu mai prididesc sa duca doamnele si domnii, domnisoarele si artistii la bataia de flori de la sosea, in toate restaurantele, in toate carciumile rasuna odele inchinate femeii, iubitei, lunii si stelelor.

Pensionarele stabilimentelor Crucii de Piatra, baietii care striga in gura mare “Universul”, lustragiii, politaii, pierde-vara, floraresele, elevele de pension, servitoarele geloase ca niste viespi, flasnetarii, boemii toti danseaza, canta, umplu la refuz gradinile de vara ca sa asculte glasul unei viori sau salile de cinema ca sa-si revada idolii. Bucuresti 1930!

Undeva, la portile Orientului un oras ca un ecou al marilor capitale.

Orgolios, nepasator, ca un tanar fara griji, in anii'30 Bucurestiul fredona cu o rar intalnita bucurie. Femeia, eterna poveste sub balconul careia se zicea ca serenada este cea dintai si cea din urma.



Bucuresti 1930 !

Timpuri care au fost.



Mihai Malaimare



2. Fior D'amor in Bucuresci este unul dintre spectacolele speciale ale Teatrului Masca.
Reprezentatia readuce pe scena Bucurestiul de odinioara, Micul Paris ce palpita de viata si de frenezie in anii dintre cele doua razboaie mondiale.

Prin regie si scenariu (Mihai Malaimare), prin costume sugestive (Sanda Mitache), prin bronzul de pe fetele actorilor (care aminteste de statuile vechi) si muzica spectacolul ne introduce intr-o lume aparte, o lume plina de farmec si savoare.

In Bucurestiul de altadata se iubea mult, se iubea pasional, oamenii simteau ca timpul nu mai are rabdare cu ei, vorba lui Marin Preda, si inercau sa nu ramana datori vietii. Indiferent daca erau Domni sau servitori plateau tribut iubirii.

Spectacolul de la Masca se constituie ca un omagiu adus deopotriva iubirii si Bucurestiului.

2. Regia: Mihai Malaimare

Scenografia: Sanda Mitache



3. LA FEREASTRA UNDE DOARME O PISICA...

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa privesti,

Caci fetitele sunt nostime de pica

Si e greu sa stii pe care s-o iubesti.

Amandoua ,si cea mare si cea mica,

Sunt cele mai dulci papusi din Bucuresti

La fereastra unde doarme o pisica

E-o placere doua fete sa iubesti.

Eu ca sa traiesc

Trebuie sa iubesc

Si sa sufar pentru fete,

Toate-mi sunt pe plac

Si n-am ce sa fac

Fie blonde sau brunete.

Dar acum e ceva ingrozitor

Doua fete eu iubesc cu acelasi dor.

(Ion Vasilescu)

GARDIENII VESELI - o calatorie in lumea cantecelor internationale

- o inedita ipostaza a actorilor de la Masca

- un potpuriu de melodii folclorice internationale interpretat de un cor al gardienilor publici
- Spectacolul are ca protagonisti reprezentanti ai gardienilor publici din diferite tari, care canta si danseaza impreuna, relevand o alta fateta a celor care ne protejeaza in fiecare zi. Cantece cunoscute precum ''Hava naghila'', ''Ivan, Boris et Moi'', ''Trandafir de la Moldova'' anima si incita publicul, care intra in joc alaturi de actorii Teatrului Masca.

- Regia: Mihai Malaimare.
Coregrafia: Ion Tugearu.
Cu: Mihai Malaimare, Sorin Dinculescu, Anamaria Paslaru, Cosmin Cretu, Alina Craita, Valentin Mihalache, Dora Iftode, Magda Francu, Aurel Sorin Sandu, Laura Dumitrascu Duica, Ana Daponte



gardienii001.jpg


gardienii002.jpg

STATUILE - un spectacol tulburator de living statues

„Pentru ca statuia sa apara in toata goliciunea ei, frazele frumoase trebuie sa dispara”, spune Albert Camus in povestirea „Caderea”. Pliindu-se perfect pe citatul scriitorului francez, Teatrul Masca a pus in scena - neconventional - un spectacol nou, „Statuile”, care n-a avut nevoie de cuvinte sa atraga privirile. „

(Andreea Ciuperca - Evenimentul Zilei)

„Pentru ca statuia sa apara in toata goliciunea ei, frazele frumoase trebuie sa dispara”, spune Albert Camus in povestirea „Caderea”. Pliindu-se perfect pe citatul scriitorului francez, Teatrul Masca a pus in scena - neconventional - un spectacol nou, „Statuile”, care n-a avut nevoie de cuvinte sa atraga privirile. „ (Andreea Ciuperca - Evenimentul Zilei)

“Un suflu nevazut invie grupurile statuare, rand pe rand, lasandu-le sa-si spuna povestea, inainte ca lava Vezuviului sa le faca sa incremeneasca pentru totdeauna. Este foarte dificil sa faci sa comunice doua lumi, cea a trecutului, de acum 2 milenii si cea cotidiana, a calatorilor din metrou, mai ales fara a te servi de cuvinte. Pentru o clipa, prins de lupta gladiatorilor, de mimica lui Venus sau de suspinele celor doi indragostiti, Livia si Titus, chiar uitai complet ca esti pe un peron de metrou. Cele cinci statui ale orasului, Venus, Gladiatorii, Cezar, Livia si Titus si fresca din casa misterelor au reusit sa atraga atat persoanele venite special pentru spectacol, cat si pe cele care s-au nimerit in statia Unirii 2 la acea ora. “ (Georgiana Leanca, preluat de pe http://blog.acasa.ro/cooltura )

Un spectacol fabulos de statui vivante, “reînviate” de regizor în încercarea de a face posibilă comunicarea, dincolo de limbaj sau de timp, a două lumi aflate la distanţă de aproape două milenii.

Spectacolul vorbeşte nu doar despre calităţile empatice ale actorilor, ci şi despre calităţile fizice, fiind o adevărată demonstraţie de virtuozitate: cinci "grupuri statuare" prind viata rand pe rand, pentru a zace apoi in nemiscarea de piatra.

Bunele si relele ies la iveala: cruzimea gladiatorilor, delicatetea femeilor, moartea si revenirea Dictatorului. Dupa ce isi consuma scurta viata, statuile cenusii revin in pozitia initiala.

Nici un dezastru natural, nici un cutremur intern nu poate distruge totul: Roma este deasupra destinului individual si statuile ne arata ca, daca imperiul s-a destramat, spiritul Romei ramane etern.

Ce s-a intamplat la Pompei ?

In ziua de 24 august 79 la Pompei, un oras mic, dar foarte bogat al Imperiului Roman, era o vreme splendida.

In miezul zilei s-a auzit o explozie puternica si pamantul s-a cutremurat. O ploaie de piatra, de cenusa si de lava, insotite de un fum gros au aparut deasupa orasului. Praful era atat de gros incat nici razele soarelui nu au mai putut sa-l patrunda.

Oamenii s-au refugiat in case, in pivnite sau pe malul marii, dar o ora mai tarziu pulberea vulcanica ajunsese la nivelul acoperisurilor. Cei adapostiti in case au murit asfixiati. Cei care au incercat sa fuga au fost surprinsi de lava vulcanica, iar urmele corpurilor au ramas fixate in cenusa devenita mai solida ca un beton. 90% din populatie a murit aproape instantaneu. Ploaia de praf a durat 3 zile si curgerea lavei a patruns pana la 200 de metri in mare.

3 ore mai tarziu nu mai ramasese nici o urma din acest oras.

Intregul oras a fost acoperit de un strat gros de cenusa.

Timp de 17 secole Pompeiul a ramasa ingropat la mai multi metri sub pamant. Abia in secolul XVIII au inceput sapaturile arheologice.


Regia: Mihai Malaimare

Scenografia si costumele: Sanda Mitache


Distributia:

Fresca din Casa dei Misteri - Ana Maria Paslaru, Dora Iftode, Ana Daponte, Laura Dumitraşcu, Ana Turos, Sorin Dinculescu, Nicolae Punga
Venus - Alina Craita
Gladiatorii - Aurel Sorin Sandu, Bogdan Angelescu
Cezar - Cosmin Cretu
Livia - Magda Frâncu
Titus - Valentin Mihalache


Mai multe amănunte pe site-ul http://masca.ro

Niciun comentariu: