Incitarea la violenţă poate aduce voturi dar nu sănătate politcă

---

Sistemul sunt X, deci anti Y nu este o soluţie lungă pentru clasa politică. Electoratul educat a fi "anti" este mai uşor de manipulat decât orice altfel de electorat. Pe termen lung, suţinătorul simte apartenenţa la grupul celorlalţi "anti", chiar dacă nu există un element concret în comun, "ura" este un sentiment stabil şi uşor de întreţinut viu, ideile politice nu trebuiesc demonstrate... Unde este problema pe termen lung atunci? Elementul politic "anti" se limitează la mesajul violent, el nu va fi niciodată un inovator sau un am al planificării. Latura sa "anti" este singura care îi oferă plăcere, violenţa se transformă rapid în scop şi nu în mijloc. Politica românească a început să cultive învrăjbirea de foarte mulţi ani. Fie că vorbim de conflictul oarecum natural între clasele sociale, fie că vorbim despre "popoarele cotropitoare", veşnicul conflictul cu "ungurii care vor să ne ia Ardealul", sau mai modernul conflict între liderii "partidelor tip lider", această instigare la conflict mută dorinţa dinspre direcţia unui mai bine personal spre o căutare falsă. Un produs X va combate cu toată forţa de care este capabil un produs Y pentru că are convingerea că astfel realizează un act patriotic. Cu toate astea, din conflictul X şi Y nu câştigă nimeni altcineva decât liderii celor două părţi, care au prilejul astfel de a-şi potenţa influenţa în zona lor de interes. Susţinătorul devine astfel un cocoş de luptă, sădeşte bunăstarea în buzunarul proprietarului fără ca acesta să-i ofere nimic în schimb. Când numai este de folos, va sfârşi într-o masă gustoasă. Pasiunea "politică" a ajuns într-un moment când pseudo-logică înjurăturii a ajuns un instrument mult prea insuficient. Se apelează deci la orice mijloc de îndepărtare a adversarului, iar îndepărtarea fizică a devenit o soluţie. S-a ajuns astfel la cel puţin un incident pe zi. Incidentul de azi îl vizează pe Ion Iliescu.

Iliescu a fost numit "terorist" şi "nemernic"

Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, a fost numit, miercuri, "terorist" şi "nemernic" de un bărbat, în timp ce se plimba prin piaţa de alimente din municipiul maramureşean Sighetu Marmaţiei.

Incidentul a avut loc în bazarul din Sighetu Marmaţiei, unde Ion Iliescu a fost însoţit de actualul primar Eugenia Godja, care este şi lider al PSD Maramureş, precum şi de alţi membri social-democraţi.

În timp ce Ion Iliescu se plimba printre tarabe şi discuta cu oamenii, un bărbat care purta o şapcă cu cozoroc cu însemnele PDL a început să strige: "Teroristule! Ai venit să furi voturi? Nemernicule". Bărbatul a fost scos rapid din mulţime de către forţele de pază. Ion Iliescu a auzit injuriile, dar nu a avut nici o replică, continuându-şi plimbarea.

Primarul Eugenia Godja a declarat că incidentul a fost pus la cale, cel mai probabil, de către adversarii săi politici din PDL.

"Au vrut să ne strice evenimentul, dar nu au reuşit. Bărbatul care a strigat este de etnie rromă şi face parte din trupa PDL. Nu ştiu dacă era şi băut în momentul în care a provocat incidentul. Oricum, lumea din jur a luat rapid atitudine şi a dezaprobat comportamentul acestuia", a spus Eugenia Godja.

Primarul din Sighetu Marmaţiei, care se confruntă în turul doi cu candidatul PDL Vasile Bodnar pentru câştigarea alegerilor, a mai spus că evenimentul se înscrie în stilul de campanie agresiv pe care l-au dus adversarii săi politici. Ea a anunţat însă că are sprijin pentru turul doi atât de la PNL, formaţiune cu care PSD a încheiat un protocol de colaborare pe plan local, cât şi de la UDMR, PC şi PNG.

Vine cineva şi ţipă, absolut gratuit şi ineficient... "Teroristule! Ai venit să furi voturi? Nemernicule", de parcă Ion Iliescu este deopotrivă un personaj cu superviteză şi ubicuitate care a măsluit voturile în urnă, pe de altă parte Eugenia Godja se grăbeşte să spună că elementul perturbator este trimis de partidul concurent şi rrom.
Nu e deloc frumos, nici de o parte, nici de cealaltă. Mai întâi că ţipătul spre înaltul cerului nu este un instrument politic potrivit în politica adevărată, apoi pentru că nu poţi arunca o vină asupra partidului concurent şi a unei etnii importante a României în asemenea mod iarăşi impropriu politicii adevărate, mature. Ce importanţă aveau aceste amănunte în contest. Oare acel cetăţean strigase pentru că gestul său era naţional sau liberal, ori pentru că rromii au o tendinţă spre ţipat? Ce legătură este între apartenenţă şi gestul gratuit?

Marea problemă este că politica s-a transformat dintr-o armonie a raţiunii aplicate, într-o dezgustătoare colcăială de viermi iraţionali. Aşa că întreb retoric, dorim să fim măreţi sau descompuşi în compost.