Scriitorul sovietic Cinghiz Aitmatov a murit

---

Scriitorul Cinghiz Aitmatov, originar din Kârgâztan, autor sovietic tradus în lumea întreagă, a decedat, marţi, la vârsta de 79 de ani, a anunţat responsabilul de presă al preşedintelui kârgâz, Dossaly Essenaliev.

"Celebrul scriitor kârgâz Cinghiz Aitmatov a murit pe 10 iunie, în Germania, la aproape 80 de ani", a declarat purtătorul de cuvânt.

"Preşedintele Kurmanbek Bakiev a dat ordin să se organizeze înmormântarea la Bişkek", a precizat acesta.

Aitmatov, care s-a numărat printre candidaţii la premiul Nobel pentru literatură de anul acesta, s-a născut pe 12 decembrie 1928 la Cheker, în nordul Kârgâztanului, pe atunci republică sovietică.

Luni, scriitorul a fost spitalizat la Nuremberg, în Germania, în stare gravă, după ce i s-a făcut rău în Rusia, unde se afla pentru turnarea adaptării romanului său "O zi mai lungă decât veacul". Medicii au indicat că a murit din cauza unor complicaţii provocate de o infecţie pulmonară.

"Era cel mai bun prieten al meu, voiam să îl ajut şi, când era posibil, o făceam. Chiar ieri am vorbit la telefon cu soţia sa, Maria (..) Este trist, foarte trist", a declarat pentru agenţia de ştiri Interfax fostul preşedinte sovietic Mihail Gorbaciov. "Era un scriitor al lumii rusofone şi era cunoscut foarte mult şi în Europa", a adăugat acesta.

Cariera literară a lui Aitmatov a primit un impuls când, după publicarea primelor sale povestiri, a fost primit, în 1956, la prestigiosul Institut de literatură Maxim Gorki de la Moscova.

Doi ani mai târziu, romanul său "Jamila" i-a deschis porţile gloriei în URSS, o carte pe care Louis Aragon a tradus-o parţial, descriind opera drept "cea mai frumoasă poveste de dragoste din lume".

Autor al aproximativ 15 romane traduse în lumea întreagă - printre care se numără "Eşafodul", "Vaporul alb", "O zi mai lungă decât veacul" - Aitmatov a început să se intereseze de politică după venirea la putere a lui Gorbaciov, în 1985, susţinând "perestroika" şi valul de reforme din epocă ridicat în republicile sovietice.

După căderea URSS-ului, a devenit ambasador al Rusiei la Bruxelles, pe lângă Uniunea Europeană şi NATO, şi a ocupat apoi aceleaşi funcţii cu intermitenţe, între 1993 şi martie 2008, pentru Kârgâztan.