Astăzi regizorul de origine poloneză Roman Polanski împlineşte 75 de ani. Născut la Paris la 18 august 1933, Raymond Roman Liebling este fiul unui evreu polonez, pictor şi fabricant de mase plastice.
După primii ani ai copilăriei petrecuţi la Paris, ajunge împreună cu sora sa În Polonia. După 1939 este constrâns să trăiască în ghettoul din Cracovia, salvându-se astfel de la deportarea în lagăr. Mama sa moare în lagărul din Auschwitz.
Foto: Roman Polanki
Ajuns din nou la Paris, după război, frecventează sălile de cinema, se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase. Îşi descoperă vocaţia de actor, din 1946 făcând parte din trupa „Joyeuse bande”, care înregistra spectacole radiofonice cu tentă comunistă. În 1953 intră la Şcoala de cinema de la Łódź. Îl cunoaşte pe Andrzej Wajda. Realizează primele sale opt scurtmetraje, remarcate pe plan internaţional pentru nonconformismul şi inventivitatea lor. Pentru „Doi oameni şi un dulap” (1958) primeşte Marele Premiu al Festivalului de la San Francisco. Filmul este rezumat astfel de regizor: „Doi oameni ies din mare, ducând un dulap, şi intră în oraş, adică în viaţă, de care nu pot profita din cauza dulapului. Am vrut să arăt astfel o societate care respinge fiinţa umană nonconformistă sau care, în ochii celorlalţi, are o tară morală sau fizică. Şi totuşi în jurul acestor oameni se întâmplă lucruri îngrozitoare, pe care nimeni nu le vede sau nu vrea să le vadă. Toată lumea nu-i vede decât pe cei doi cu dulapul, care sunt obligaţi să se întoarcă în mare.” Tema enunţată aici, a conflictului dintre individ şi o societate plină de prejudecăţi, limitată ca posibilitate de înţelegere, va reveni frecvent în filmele lui Roman Polanski.
Foto: Roman Polanski şi Sharon Tate
În 1962 apare primul lungmetraj al regizorului polonez, „Cuţitul în apă”, film care îl impune prin creatorii de marcă ai cinematografului din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Primit cu mari rezerve în Polonia, filmul are ca subiect raportul de forţe dintre un ziarist sportiv brutal şi un student arogant, punând problema climatului social de insecuritate şi a antagonismelor sociale. Polanski pleacă la Londra. „Ursul de argint” şi „Ursul de aur” la Festivalul de la Berlin, în 1964 şi 1965, pentru „Repulsie” şi „Fundătura” îl impun definitiv.
Printre marile sale filme trebuie citate „Balul vampirilor (1967), „Rosemary’s baby” (1968), „Macbeth” (1971), „Ce? ” (1972), „Chinatown” (1974), „Locatarul” (1976), „Tess” (1979, cu Nastassia Kinski în rolul principal), „Frantic” (1988), „Fata şi moartea” (1994), „Pianistul” (2002), „Oliver Twist” (2005). În 1968 s-a căsătorit cu actriţa Sharon Tate (n. 1943), asasinată în anul următor, 1969.
Cu un scenariu de Ronald Harwood după „Memoriile” lui Wladyslaw Szpilman, avându-i în distribuţie pe Adrien Brody, Thomas Kretschmann, Emilia Fox, Michal Zebrowski, Ed Stoppard, Maureen Lipman, „Pianistul” (Premiul „Palme d’or” la Cannes, 2002) este inspirat de episoade trăite de regizor în timpul celui de-al doilea război mondial. „Am ştiut dintotdeauna că într-o zi aveam să fac un film despre această perioadă dureroasă din istoria Poloniei, dar nu doream să fie unul autobiografic. Încă de la lectura primelor pagini din memoriile lui Wladyslaw Szpilman am ştiut că «Pianistul» va fi subiectul următorului meu film. Era exact povestea care îmi trebuia; în ciuda ororilor, povestea rămâne pozitivă şi plină de speranţe. Eu am supravieţuit bombardamentului Varşoviei şi ghettoului din Cracovia, şi am vrut să redau viaţă amintirilor mele din copilărie. Am vrut să rămân pe cât posibil aproape de realitate şi să nu filmez în manieră hollywoodiană.” (AMOS News)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu