miercuri, august 20, 2008

Ion DUMBRAVĂ


teorii. ipoteze. etc.

în loc de adevărate trăiri
interminabile teorii
despre trăire în loc
de aici şi acum
ipoteticul mîine

idei dînd în clocot
înlocuirea cu ceea ce nu-i
a ceea ce este

ipoteza că-n urma
unei clipe de totală tăcere
zidurile lumii s-ar prăbuşi

fabulaţia deghizată
în raţiune adevăruri
pentru lumi noi
care ar putea fi
dar nu vor exista niciodată

lumi paralele

stau pe deal şi privesc oraşul
gîndind deodată cum stau
pe deal şi privesc oraşul
aşa cum în altă zi
stam în oraş şi priveam dealul
gîndind deodată cum stau
în oraş şi privesc dealul

foşnet de umbră trezită de vînt

la o distanţă de doar o privire
lumea care dacă întîmplător
s-ar gîndi în clipa aceasta
la mine ar fi doar pentru că eu
m-aş gîndi că în clipa aceasta
lumea se gîndeşte la mine

gînduri. cuvinte

să semeni gînduri şi să răsară
cuvinte fără să te întrebi
dacă le va culege
într-o zi cineva
dacă vor fi de folos cîndva

să sădeşti un poem ca şi cum
te-ai sădi pe tine
măr pădureţ
măr dulce
la o margine tîrzie de vremi

să trăieşti în poem şi poemul
în tine să exişti
fără să te întrebi
dacă merită asemenea atîtor
lucruri în legătură cu care
orice comentariu e de prisos

aş putea spune

dacă fericirea înseamnă
acel ceva încă nu
pe deplin definit
dacă fericirea
înseamnă şi altceva
decît ceea ce
credeam că-nseamnă
atunci aş putea
şi eu spune
că am fost uneori fericit

migrări

de pe sălbăticite cărări îmi adun
rătăcitele gînduri. sfîrc excitat
bobul de zmeură coaptă.

mărturie propriei mele
existenţe sunt. ca pe o zilnică
doză de drog mi-am consumat iluziile.
sînt una din cauzele
a ceea ce sînt.

aici şi acum. deasă şi fragedă
creşte iarba pe coasta
pe care cîrtiţa
îşi paşte turma de muşuroaie.

e una din zilele în care imaginaţia
o poate uşor lua razna
aici unde m-au dus vînturile de nord
unde altele sînt vînturile ce bat,
uneori stau aşa
cu ochii la cer şi ascult
nesfîrşirea sau depărtatele tunete
ca focurile de armă ale diavolilor
porniţi la vînătoare de sfinţi.

Niciun comentariu: