duminică, august 10, 2008

De ce?


Lipsesc ceva timp pentru că traversez un moment de greaţă cumplită provocată de declasata şi venala societate românească, mai ales în rândul clasei sale politice. Condamnarea ICR, pentru acel căluţ roz însemnat cu cruce gammadion, mă dezgustă profund. Am nevoie de un timp de readaptare. Între timp, cei care nu au reîntrunit parlamentul pentru inundaţii dar se gândesc să-şi întrerupă concediul pentru a discuta "sacrilegiul" făcut de ICR, vină morală nu atât a autorilor ci a instituţiei ce-l are "în frunte" pe Patapievici, poate reuşesc să-şi înghită naţionalismul ăsta prefăcut moral şi să-i reia somnul unei inteligenţe declasate. Cineva îmi spunea că nu e nevoie să te pricepi la artă pentru a face critică de artă. Şi eu cred, urmând aceiaşi logică, că atunci când te hrăneşti din mocirlă, nu mai contează că înghiţi din noroi, ghinde sau pietre.

13 comentarii:

Anonim spunea...

Bibliotecaaarule ! Prietene!


Se poate, ma dezamagesti profund.....da....

Come back! Ce treaba ai tu cu icr ul politic? haide, nu te copilari....astia nu merita....Doamne, cum se poate una ca asta?! Nu-mi vine sa cred ...


Nationalism ,hmmm? Nu ti se pare ca incerci sa minimalizezi, sa pui etichete...sau numai americanii au voie sa fie patrioti si nationalisti...da?


Ma tem ca sunt profund deceptionat....nu pot sa cred ca ai aceleasi idealuri cu astia.....NU SE POATE!mai omule, astia erau ghiftuiti , dar gandeau marxist pe vremea comunistilor, si sunt ghiftuiti si acum si gandesc cum li se cere de afara...desigur, totul pe banul nostru, si atunci si acuma...oooofff!:(


Maxi:(

Anonim spunea...

Da "putinul" ala sa nu cumva sa se transforme in altceva. Odihna placuta.

Unknown spunea...

lol, ciolanu, sfantu' ciolan si balele profane. Toate se duc la si de la gura. :)
Cum iti spuneam ieri : tot inaite !

N. Raducanu spunea...

Stimate domnule Florescu (Bibliotecaru), iti marturisesc ca si eu, ca si Maximmouse, sunt dezamagit profund afland ca poti cadea in stari grave de depresiune, greata si scarba pentru scandalul ICR. Nu cred ca aceasta stare decurge din ideea lansata de unii ca prin luarea de atitudine pro sau contra celor expuse la ICR New-York se despart apele intre cei pentru libertatea creatiei de arta si cei ce vor sa o bage la jugul ideologiei. Nici vorba de asa ceva! Este pur si simplu de impostura ce se iveste si creste pe un fond de ignoranta si chiar de sfidare cu surse oculte, ce vin din economia de piata. Imi permit sa reproduc cateva randuri dintr-un articol al lui Mircea Eliade despre miturile elitei in arta, publicat in revista SECOLUL XX No.9/1967, pag.18 :
"Miturile elitei, cristalizate in jurul creatiei artistice si rasunetului sau cultural si social, au reusit sa se impuna dincolo de cercurile inchise ale initiatilor, gratie complexului de inferioritate al publicului si al instantelor artistice oficiale. Neintelegerea agresiva a publicului si a criticilor fata de un Rimbaud sau un Van Gogh, consecintele dezastruoase pe care le-a avut, cu deosebire pentru colectionari si muzee, indiferenta fata de miscarile novatoare, de la impresionism la cubism si suprarealism, au constituit lectii aspre atat pentru critici si public, cat si pentru negustorii de tablouri, administratorii de muzee si colectionari. Astazi, singura lor spaima este de a nu fi suficient de avansati, de a nu ghici la timp geniul unei opere, la prima vedere ininteligibila.Niciodata poate in istorie, artistul nu a fost mai sigur decat astazi ca, in masura in care este mai indraznet, iconoclast, absurd, inaccesibil, in aceiasi masura va fi recunoscut, laudat, rasfatat, idolatrizat.In anumite tari s-a ajuns la un academism pe dos, academismul "avangardei". Orice experienta artistica care nu tine seama de acest conformism, risca sa fie inabusita sau sa treaca neobservata. Mitul artistului damnat, care a obsedat sec.XIX este astazi perimat. In SUA si in Europa occidentala, excesul, provocarea au incetat demult sa deserveasca artistul. Lui i se cere sa se conformeze imaginii sale mitice, sa fie straniu, sa para "nou",intraductibil.Aceasta este in arta, triumful absolut al revolutiei permanenta. Nici macar nu mai poti spune ca totul e permis: orice inovatie este decretata dinainte geniala si egalata cu inovatiile lui Van Gogh sau Picasso, fie ca e vorba de un afis sfasiat sau de o cutie de sardele semnata de artist. Semnificatia acestui fenomen cultural este cu atat mai considerabila cu cat, poate pentru prima oara in istoria artei, nu mai exista tensiune intre artisti, critici, colectionari si public. Toti sunt de acord astazi, cu mult timp inainte ca o opera sa fie creata sau ca un artist necunoscut sa fie descoperit. Un singur lucru conteaza : sa nu trebuiasca sa marturisesti intr-o zi ca n-ai inteles importanta unei noi experiente artistice...
...Distrugerea limbajelor artistice a fost savarsita de cubism, dadaism, suprarealism, de catre dodecafonism si muzica "concreta", de catre James Joyce,Beckett si Ionesco. Nu numai epigonii sunt aceea care se incapataneaza sa darame ceeace a cazut deja in ruina. Creatorii autentici nu accepta sa se instaleze printre daramaturi. Reducerea universurilor artistice la starea primordiala de materie prima, nu este decat un moment intr-un proces mai complex; dupa cum in conceptiile ciclice ale societatilor arhaice si traditionale, "haosul", regresia tuturor formelor in confuzia materiei prime, este urmata de o noua creatie, asimilabila unei cosmogonii".

Bibliotecaru spunea...

Calitatea şi natura acelei expoziţii, pe care nimeni de aici nu a văzut-o, nu a pipăit-o şi nu avea cum să înţeleagă real despre ce este vorba acolo, mai ales că lucrarea murală nu putea fi cărată de acasă, a fost făcută acolo, deci nu se ştia dinainte despre ce e vorba... calitatea şi natura acelei expoziţii iese din discuţie şi nu e o problemă pentru mine. Problema mea începe în momentul în care politicul se exprimă în vre-un fel asupra unui fenomen de artă, fie ea proastă sau bună, şi îl condamnă. Chiar nu vede nimeni asta? Chiar nu sesizează nimeni că s-a ajuns în stadiul de a întruni parlamentul României în şedinţă extraordinară pentru a condamna ICR?, adică este mai importantă condamnarea culturii de către politic decât inundaţiile, sau războiul din vecini...
Un om politic nu are voie să se exprime politic relativ la un act cultural, se poate exprima cel mult competent (dacă e un profesor ca Teodorescu) sau cu o părere de om de pe stradă, niciodată politic. Această practică nu vă reaminteşte de nazismul care a ars opere într-un rug cultural aflat în mijlocul străzilor, nu vă reaminteşte de directiva lui Nicolae Ceauşescu, de totalitarism? ICR-ul e politic? Politice au fost zecile de evenimente organizate de ICR, altele decât cele de la NY? Eu nu vorbesc despre naţionalismul lui Funar manifestat în mândria de a fi Român, ci de naţional malefic, care se manifestă în contradicţie cu valorile umane. Este culmea fiinţei degradate a politicii, să condamni de nazism pe cineva cu instrumente naziste. Dacă o operă de artă este proastă, este îndeajuns să nu o promovezi. Nimeni nu te poate obliga să spui realtiv la ceva despre care crezi că este prost că, de fapt, este bun. Dar de aici până să distrugi o operă de artă pentru că nu-ţi place? Şi cel mai mirobolant argument pe care l-am primit este că s-au întrunit prevederile Art. 30 (7) din constituţie:
Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

Pentru cei care nu au înţeles încă, supărarea mea nu are legătură cu faptul că expoziţia a fost organizată de ICR, ci cu faptul că politicul se amestecă în artă. Culmea, argumentele aduse de acest politic sunt extrase dintr-un ziar.
Iată ce spune acelaşi ziar înainte de scandal:
NY Magazine
E de bine, şi ăia or fi proşti înainte de a fi deştepţi?

Mă opresc aici pentru că mă enervez iar. "Trust No One", în acest stadiu ne-au adus cei care ne conduc. Să le fie şi lor aşa cum şi-au ales şi nouă după cum nu avem de ales şi îi alegem pe ei dintre ei, adică îi avem tot pe ei.

Anonim spunea...

Citat: ``Pentru cei care nu au înţeles încă, supărarea mea nu are legătură cu faptul că expoziţia a fost organizată de ICR, ci cu faptul că politicul se amestecă în artă.``
Stimate domnule Florescu
Este adevarat ca noi am mai schimbat cite o vorba mai in gluma, mai in serios, aici sau pe la altii. Acum nu imi mai permit sa spun ``Biblio``, fara suparare. Asta fiindca nu intelegeti un lucru esential:
IN ACEST CAZ POLITICUL S-A AMESTECAT IN ARTA TOCMAI FIINDCA EXPOZITIA A FOST ORGANIZATA DE ICR. Adica de un institut care trebuie sa fie reprezentativ pentru Romania. Daca un artist avangardist si zgubilitic ar fi creat asa ceva si le-ar fi expus cu de la sine putere nu era chiar nimic de zis. Cazul nostru devine grav tocmai fiindca ciudatul domn numit Patapievici nu pierde nicio ocazie pentru a-si afirma dispretul pentru tara in care traieste si poporul (ala bun, rau) care o populeaza. Si atunci n-avem decit doua variante: fie individul are un acut simt autocritic fie, vorba nationalistilor, e aservit unor alte interese. Daca e valabila prima varianta atunci sa-l lasam sa-si descarce frustrarile dat NU intr-un post de mare insemnatate iar daca e valabila a doua atunci e grav. Si atunci DA, sunt de acord sa intervina politicul si sa-l trimita dracului pe individ exact acolo unde merita.

Anonim spunea...

ERATA: ...sa-l lasam sa-si descarce frustrarile DAR NU intr-un post de mare insemnatate..

Anonim spunea...

Stimate Bibliotecarul!

Este totusi un punct castigat de noi, admiratorii dumitale , faptul ca ai iesit din mutenie!:)

Acuma ramane sa pornesti si blogul ( pentru ca , doresc sa fiu informat, si fac asta citindu-ti blogul..:) ... si totul este in regula!:)

Domnul Marian cred ca ti-a explicat destul, dar ma indoiesc ca dumneata care de departe esti un tip inteligent nu ai bagat de seama ca icr ul este , acum , mai ales, eminamente politic...Despre membrii si sefii acestei vizuini de hoti ?! prefer sa-i ignor....ma deranjeaza la degete sa le tastez numele....desigur , desigur, am ganduri numeroase pentru ei, pe care veninoasa mea consoarta mi le-a cristalizat , scotand degraba la imprimanta blestemele lui Arghezi...in rest ...ma straduiesc sa-i ignor!:)


Pentru momentele dumitale de pauza , iti recomand cu caldura, sa vezi sau sa revezi DANTON al lui WAIDA....da...


Tmaxi!:) asteptam ....

Bibliotecaru spunea...

Am înţeles, această expoziţie este organizată de ICR pentru ca Patapievici "să vomite" pe România, celelalte evenimente culturale au fost organizate de ICR la derută, să nu se prindă lumea că Patapievici este anti-românesc. Până una-alta, Patapievieci, cu toate simpatia domniei sale pentru anti-comunism, nu este în nici un partid politic, în consecinţă nu are nici una din obligaţiile şi responsabilităţile unui om politic. Domnia sa nu trebuie să-şi cenzureze în nici un fel gesturile şi spusele, pentru că nu vorbeşte decât în nume propriu. În final, repet pentru a nu ştiu câta oară, Patapievici, chiar dacă s-ar fi ocupat el însuşi de eveniment, nu avea de unde să ştie ce este acolo, pentru că pictura murală nu avea cum să existe şi să fie vizualizată de aici, s-a făcut la faţa locului. V-am dat un link către ziarul NY Magazine, un link unde evenimentul este descris înainte de scandal. Cu siguranţă nu l-aţi citit. Vă ajut eu:

Romanian Graffiti Artists Make Murray Hill Even More Fabulous
It could have been Thursday in Chelsea on Wednesday night in Murray Hill, as the crowds maneuvered through sidewalk drinkers in front of the Day-Glo graffitied windows of the Romanian Cultural Institute (RCI). The RCI flew in three early-twenties graffiti artists to team up with Wooster Collective co-founders Sara and Marc Schiller and cover the gallery walls in brightly colored religious icons, serpents, spies, manimals, slogans, and symbols. Schiller, who spends his days collaborating with street artists, wanted to give these artists the opportunity to interact with New York. "As much as technology and the Web connect everything, you can't replicate the experience of being together."

The opening also merged street and multimedia art with screenings and interactive installations from Simultan, Romania's largest video and media-arts festival. It's still a relatively small festival, but Cristian Neagoe, the young new communications director largely responsible for bringing these artists here, says it's easier to get an authentic experience that way. "Here it's a bit more controlled," he says. "An artist becomes trendy and the media latch on. In Romania they're starting from scratch, nobody watches or gives a damn, and that way, they have the freedom to innovate." —Catrinel Bartolomeu

Aţi observat despre ce este vorba în expoziţie?
"Un artist devine la modă şi media îl zăvorăşte. În România au început de la zero, nimeni nu se uite sau nu dau nici o importanţă, şi, prin această cale, au libertatea să inoveze."

Repet a o suta oară. Dacă cineva din politică spunea ceva despre Patapievici, nici nu dădeam 2 minute de concentrare... mă deranjează nu că cineva se ia de altcineva, politica de azi nu mai poate fi concepută altfel, ci că un politician se pronunţă în favoarea opririi unei manifestări de artă (anti-românească sa nu, de valoare sau nu... asta iar nu mă interesează), ba mai mult, se pune în discuţie "sancţionarea" lui Patapievici pentru că ar fi permis o manifestare artistică. Ce trebuie să facem mai departe, să "concediem" directorii de la fabrica de porţelanuri pentru că bibelourile nu au valoare artistică? Sancţiunea acestei manifestări o dădeau chiar vizitatorii, aşa este cu arta. Problema mea nu este Patapievici, care, fie vorba între noi, m-a dezamăgit şi pe mine în momentul în care a început să ţină partea cuiva, ca şi Pleşu, ca şi doamna Alina Mungiu-Pippidi, ca şi Gabriel Liiceanu... continui să-i preţuiesc ca oameni de cultură, dar doar atât. Intelectualii de marcă nu au voie să facă politica unui singur partid, decât dacă se înrolează ca membru de partid. Un intelectual vizibil, mediatic, nu are voie să nu-şi asume public, prin înrolare politică, simpatia pentru un partid, tocmai pentru că există riscul ca lumea să-l accepte ca fiind independent. Problema mea este că politica pune în discuţie ICR-ul nu pentru incompetenţă, nu pentru exprimare politică anti-românească sau în favoarea unui anume partid sau om politic, ci pentru expoziţia din NY, adică ca o manifestare împotriva unui act cultural. Dacă ICR-ul este politic, aş fi vrut să văd clasa politică protestând ca urmare a faptului că ICR-ul este politic şi nu pe ocolite. Eu oricum trăiesc într-o lume absurdă, o lume în care preşedintele ţări este şeful de facto al preşedintelui unui partid (deja a treia oară când se întâmplă asta, a devenit o regulă), într-o lume în care partidele politice manipulează doctrina şi statul astfel încât să răspundă nevoilor celor de la vârf, o lume în care furtul, mita şi traficul de influneţă a ajuns, aproape exclusiv, politică de stat şi preocuparea preşedinţiei, guvernului şi parlamentului. În acest moment, politica face mult mai mult rău decât bine. Asta este problema mea.

Anonim spunea...

CITEZ DIN NOU: Până una-alta, Patapievieci, cu toate simpatia domniei sale pentru anti-comunism, nu este în nici un partid politic, în consecinţă nu are nici una din obligaţiile şi responsabilităţile unui om politic. Domnia sa nu trebuie să-şi cenzureze în nici un fel gesturile şi spusele, pentru că nu vorbeşte decât în nume propriu.

Uite asa isi dau unii cu stingul in dreptul. Faza asta nu l-a ocolit nici pe domnul Bibliotecar.
Carevasazica Pata asta vorbeste in nume propriu ? Dobitocul de mine, eu care credeam ca vorbeste in numele Romaniei... prin intermediul ICR... ca de-aia a fost pus acolo, cica.
Imi pare rau dar e rindul meu sa ma retrag. Ma duc la baie sa vomit.

Bibliotecaru spunea...

:)
Chiar m-am amuzat.
Deci Patapievici nu vorbeşte în nume personal ci în numele României. Atunci să avem grijă să nu declarare război Rusiei, Chinei, Americii, ştiu şi eu, ţările acestea de a mai auzit domnia sa de ele. Cine este frate acest Patapievici de este perceput ca Vocea României? Cine mai vorbeşte în ţara asta în numele României, custodele Muzeului Antipa, Preşedintele Uniunii Scriitorilor, alteţa sa regală principele Radu de România. Probabil că şeful de la cIMeC - Institutul de Memorie Culturala vorbeşte şi în numele Tracilor, că au fost memorabili.

Anonim spunea...

Acum, daca tot am vomitat pot sa ma exprim coerent in continuare.
Hai sa nu ne orientam dupa bancul ala cu ursul si iepurasul care nu avea botine rosii. Sau dupa expresia ``ba pe-a mătii``.
In caz ca n-am fost bine inteles hai sa incerc sa explic.
Si pe mine ma enerveaza ca avem in fruntea tarii un impostor. Pe care s-au straduit sa-l dea jos alti 322 de nemernici. Politicul si politica ? o fraza de dinsii inventata. Multa mizerie. Din pacate nu prea avem ce alege dintre ei. Rîde ciob de oală sparta, cam asta este cu politicienii nostri.
DAR SA NU AMESTECAM LUCRURILE !!!
Problema mea acum este strict delimitata astfel: avem un institut a carui menire este promovarea Romaniei in lume, in cazul nostru prin USA. ICR asta are si director, are si alti oameni importanti pe acolo. Si institutul asta loveste cu mucii in fasole. Asta este problema mea si ii condamn din postura de catatean. Ca vin si politicienii sa-si dea cu parerea ma doare fix in cur, pardon de expresie.
Acum intelegeti stimate Bibliotecar de ce insist eu sa nu amestecam lucrurile ? Chiar nu puteti face abstractie de faptul ca politicienii care isi dau cu parerea acolo NU MA intereseaza ? NU VA intereseaza ? NU NE intereseaza pe noi toti ? Dar ne intereseaza al dracului de tare ca platim impozite ca sa incercam scoaterea din rahat a acestei tari iar unii fac exact invers. Pe banii nostri, pe barba noastra.
Iar daca cineva se va gindi sa-l dea jos pe Pata pirlitul asta de-abia atunci se va adeveri ce ati spus mai devreme: patapievici (cu p mic) isi va exprima de acum incolo pareri absolut personale, fara legatura cu vreo functie in acest stat. Gresesc ceva ?

Bibliotecaru spunea...

Domnia voastră alegeţi să nu vă intereseze ce părere au politicienii. Pe mine tocmai asta mă interesează. Dacă aţi observat, acest blog vorbeşte despre politică şi cultură nu despre politică sau cultură. Nu am nici o problemă că nu vă interesează politica care instituie cenzura, dar nu-mi cereţi să nu mă intereseze nici pe mine. Vă întreb direct, aţi intrat până acum pe site-ul ICR, aţi urmărit evenimentele acestuia, v-a plăcut ceva ce a făcut ICR, găsiţi justificată afirmaţia generală că ICR susţine un punct de vedere anti-românesc?

Spuneţi, parţial corect, "avem un institut a carui menire este promovarea Romaniei in lume". Probabil că vă gândeaţi nu la promovarea României ci a culturii româneşti, şi atunci aş fi 100% de acord. Conform doctrinei de funcţionare a ICR:
"Misiunea Institutului Cultural Român este promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei. Creşterea vizibilităţii valorilor culturale româneşti în lume constituie scopul principal al activităţilor desfăşurate de ICR. Strategia pentru perioada 2005-2008 reliefează, în această perspectivă, rolul de interfaţă între cultura română şi străinătate asumat de Institut."

Dar de ce trebuie privită cultura românească ca un fel de Cântarea României? Promovăm cultura românească sau un spectacol festiv? Cultura românească nu trebuie să fie pro-România. Marin Preda a scris pro-România?, Eminescu a scris pro-România? Dimpotrivă au apăsat pe răni încă deschise şi nu poate spune nimeni că Predea sau Eminescu nu au făcut cultură în ţara asta. O expoziţie de grafitti ar trebui să semene cu tablourile lui Grigorescu? Despre ce vorbim aici? Publicul era avizat că intră într-un spaţiu neconvenţional şi contemporan: Libertate Pentru Oameni Leneşi.

Iată ce scrie site-ul ICR despre eveniment:

Nuclear Fairy, IRLO & Omar
În timp ce gentrificarea urbană şi politicile de curăţare a New Yorkului şterg urme legendare de grafitti care au inspirat artişti din toată lumea, street art-ul înfloreşte în oreşele din Estul Europei. Bucureşti, Timişoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem găsi lucrări de Nuclear Fairy (Linda Barkasz), IRLO (Laurenţiu Alexandrescu), şi Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ şi o abordare neobişnuită a textului, dă viaţă pereţilor mohorâţi şi “discută” cu mediul, fie că e vorba despre o cabină telefonică, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artiştii, cu toţii abia trecuţi de 20 de ani, lucrează pe atât pe cont propriu, cât şi colectiv sub numele de Zacuska Senzual.

ICRNY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-şi construi amprenta vizuală pe pereţii Galeriei Române, dar şi pentru a întâlni artişti care lucrează pe străzile marelui oraş şi a colabora cu câţiva dintre aceştia. Evenimentul este găzduit în colaborare cu Wooster Collective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art. Expoziţia este deschisă pânâ la data de 15 august 2008.

Inspirată de lucrările celor trei artişti, scenografa Marina Drăghici i-a invitat să creeze propria lor versiune a Fela Kuti's Shrine, decorurile spectacolului dedicat muzicianului african la 37 Arts Theaters. Spectacolul Fela Kuti Live va avea loc începând cu data de 29 iulie.

SIMULTAN: Tactici Temporare Artă video şi muzică experimentală

Trecând firesc de la pereţi la spaţiile digitale, vă invităm la o prezentare a Festivalului Internaţional de Artă Video şi Media SIMULTAN, urmată de proiecţia celor mai bune filme scurte din ultimele trei ediţii. SIMULTAN este o platformă internaţională pentru concepte audiovizuale, urmărind să susţină noile mişcări şi tendinţe în cultura contemporană, precum arta video, new media şi muzica experimentală. În cele trei ediţii anterioare, festivalul a prezentat peste 150 de video-filme scurte din peste 20 de ţări şi a pus în scenă 23 de proiecte audiovizuale şi de muzică experimentală din Anglia, Franţa, Ungaria, Germania, Olanda, Suedia, Japonia, Austria şi Romania. www.simultan.org


Ce este curentul lowbrow? Un stil suprarealist popular, născut prin anii 70.
Iată ce este, la ei, acest curent:
Lowbrow Artworld

Eu observ însă că nu vă obosiţi să citiţi ceea ce vă spun eu, vă limitaţi să spuneţi că nu vă interesează. Nu e nici o problemă, nu este o dramă că avem păreri diferite sau puncte de interes diferite.