AM SCRIS cîteva rînduri elogioase la apariţia unui album fotografic avînd ca linie de subiect acoperişurile şi partea de sus a unor case boiereşti, clădiri oficiale, biserici şi catedrale. Ideea de a înfăţişa şi înaltul de clădiri, care scapă de obicei interesului turistic, mi s-a părut deşteaptă şi productivă. Autorul fotografiilor m-a sunat ca să-mi mulţumească, dar întrucîtva jenat, fiindcă nu era vorba despre nici o idee, ci doar despre faptul că editorul a dat deoparte imaginile cu edificiile întregi sau prezentînd numai jumătatea de jos. Din cauza oamenilor, mi-a spus fotograful. Prea multă lume necăjită, prost îmbrăcată, prea mulţi cerşetori şi vagabonzi. O arhitectură deosebită face sărăcia şi mai urîtă.
AM VĂZUT o femeie îmbrăcată extrem de provocator, cu chiloţii peste pantaloni. E de groază ce poate să le treacă prin cap femeilor – veţi spune – cînd vor să fie remarcate. Aşa am gîndit şi eu. Singurul lucru care ar fi fost să-i intrige pe bărbaţi era însă vîrsta femeii: între 70 şi 80 de ani. Şi întrucîtva strada, unde se lansa noua linie a modei: undeva, pe lîngă Spitalul numărul 9.
CRED CĂ NUMAI LA NOI se întîmplă să dai Bună ziua şi să ţi se răspundă Să trăiţi! Ca să forţez normalitatea, i-am zis unui domn de două ori Bună ziua, iar el mi-a răspuns, tot de două ori, Să trăiţi! Măcar dacă i-aş fi fost şef. Oamenii zic Să trăiţi! fără să conştientizeze postura în care se pun. Şefii trebuie respectaţi, deci omului pe care îl respecţi trebuie să i te adresezi ca unui şef.
UN AMIC, stabilit de mulţi ani la Londra, spune că a plecat în Anglia pentru o operaţie estetică şi că, spre norocul său, operaţia a fost o reuşită: Cum vezi, au doctori buni acolo, mi-au făcut transplant de naţie. Acum sînt englez.
ÎN PRESĂ nu te ratezi. În presă te învinge profesia. Numărul vîrstnicilor în presă e redus. Şi nu numai la noi. Majoritatea gazetarilor pierd devreme înfruntarea cu meseria. Nu poţi să rămîi simplu reporter pînă la 70 de ani. Dacă nu devii mare reporter, reporter celebru, somitate a reportajului, nu eşti nimic. În presă, marea realizare nu e să devii şef, ci nume.
Teoria formelor fără fund. Ce e bal ca balul trece. Snopul scuză mijloacele, Sportul de la groapă nu se mai întoarce... schimbi o literă, două dintr-o zicere foarte populară şi totul cade în aberaţie. Dar numai o vreme, fiindcă şi aberaţia începe să aibă o viaţă proprie, cel mai adesea hazoasă. Anorexicele din modelling susţin perfect teoria formelor fără fund.
MULTE PUBLICAŢII, după ce le laşi din mînă, vezi că te-au murdărit. Nu cu tuş tipografic, ci cu jeg sufletesc, cu sînge şi cu rahat. (http://www.jurnalul.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu