Adevărul e că oamenii l-au ales fiindcă le-a promis pod. Primarii dinainte promiseseră drumuri, canalizare, dispensar şi nu făcuseră nici unul nimic. Oamenilor le-a mai plăcut la el şi că era doctor. Scria chiar pe afişul electoral: doctor în neferoase. Ce s-au gîndit ei, că din ce rămîne de la pod o să construiască şi dispensar.
Om de cuvînt, noul primar a obţinut imediat finanţare de la Guvern. În definitiv, era unul de-ai lor. După vizita prefectului, doctor şi el cu diplomă în psihologia nevertebratelor, cumpărată direct de la producător, de la Chişinău, nu s-a mai îndoit nimeni c-o să se construiască podul. Şi, bineînţeles, dispensarul. S-a dat şi la televizor. Nu podul, că nu începuse încă lucrarea, ci primarul. Dacă-i numărăm, vedem că pînă aici sînt patru: primarul, prefectul, finanţistul de la Guvern, care a virat imediat banii în bancă, şi reporterul.
Al cincilea ar fi patronul firmei, care a livrat proiectul podului. Acesta l-a cumpărat ieftin, pentru uz personal, de pe internet, după ce podul peste fluviul Mississippi a fost gata, şi l-a vîndut, scump, în cîteva variante adaptate pentru uz public în România: podeţ, podişcă, punte, pasaj, viaduct, telegondolă, pasarelă şi pod. Şi a cîştigat bine, deoarece clienţilor cu doctorat le-a făcut reducere. Al şaselea a fost arhitectul, care a adaptat proiectul după un chef monstru la primărie, unde a fost invitat şi preşedintele consiliului judeţean, şeful pe linie de partid al primarului. Cum s-ar zice, şapte.
Omul primarului – şapte plus unu face opt – a mers din casă în casă şi le-a vorbit alegătorilor despre pod. Cum şi preşedintele consiliului judeţean avea doctoratul, luat tot la Chişinău în condiţii foarte avantajoase – plăteşti unul, al doilea e gratis – ţăranii s-au întrebat dacă rămîne material pentru dispensar. Ţăranul nostru e deştept. Ce s-a gîndit el, că de la pod n-o să se poată fura, cu atîţia doctori băgaţi în afacere, dar de la dispensar o să se poată. La urma urmei, nu furase tot satul cimentul şi lemnăria de la dispensarul celălalt, promis de fostul primar?! Şi uite că, Slavă Domnului!, nu murise nimeni. Cei care muriseră "era din cauze naturale". Pe nici un certificat de deces nu scria "mort din lipsă de dispensar".
Al nouălea trebuie socotit dirigintele de şantier, care, e drept, n-avea doctoratul, ci numai şapte clase primare, la fără frecvenţă. Era însă trezorierul filialei locale a partidului. Om de bază, cum s-ar spune. Dar şi foarte ocupat. I-a zis-o primarului direct: Vă descurcaţi cum puteţi, că eu sînt ocupat cu doctoratul, tocmai la Chişinău, şi vin numai la inaugurare. Al zecelea a fost şeful inspectoratului pentru construcţii, care a semnat raportul final şi a contrasemnat decontul. Vedeţi, le-a zis primarul alegătorilor săi, că, atunci cînd există voinţă politică, totul e cu putinţă!
"Înţelepte vorbe", a zis italianul, care ar fi fost să construiască podul dacă satul ar fi avut rîu. Pentru că nu avea rîu, italianul a plecat în Italia lui cu banii şi cu materialele. Ce şi-a zis el – pentru că n-avea doctoratul – că numai un idiot construieşte un pod acolo unde nu e nici un rîu.
Dumneavoastră, cititorii, veţi întreba de ce scriu doar de zece idioţi, cînd domnul primar a fost votat de 93% dintre locuitorii cu drept de vot? Răspunsul îl găsiţi în titlu. Sînt şi eu un om de cuvînt. Zece am spus, numai despre zece scriu. (http://www.jurnalul.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu