Autorul rus Alexander Soljeniţân s-a stins din viaţă

---

Scriitorul rus dizident şi laureat al Premiului Nobel pentru Literatură Alexander Soljeniţân a decedat la vârsta de 89 de ani.

Fiul marelui scriitor, Stepan, a declarat că tatăl său a murit în noaptea de duminică spre luni, în urma unui infarct.
Soljeniţân luptase în Armata Roşie în timpul celui de al II-lea Război Mondial, dar devenise ulterior unul dintre cei mai proeminenţi dizidenţi din epoca sovietică, fiind persecutat şi trimis în lagărele de muncă forţată ale Uniunii Sovietice.
Marele scriitor s-a născut la data de 11 Decembrie 1918, studiase fizica şi matematica în cadrul Universităţii Rostov. A devenit ofiţer al armatei sovietice în 1941.

Experienţa lui Soljeniţân în lagărele de muncă forţată ale Uniunii Sovietice este descrisă în cartea sa "O zi din viaţa lui Ivan Denisovici".
Pentru operele sale, autorul a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970.

Lui Soljeniţân i-a fost retrasă cetăţenia şi a fost trimis în exil în 1974, după publicarea "Arhipelagului Gulag", o lucrare istorică monumentală despre statul sovietic poliţienesc.
Alexander Soljeniţân s-a stabilit în Statele Unite şi a revenit Rusia, unde a fost întâmpinat ca un erou, în 1994.

WIKIPEDIA:

11 decembrie 1918 - Se naşte Aleksandr Isaevici Soljeniţîn la Kislodovsk în nordul Caucazului. Tatăl murise la 15 iunie 1918, rănit la o vânătoare. În 1924 se mută cu mama (Taisia) la Rostov pe Don. Din 1936, urmează aici Facultatea de Matematică şi Fizică.
Alexandr Soljeniţîn
Alexandr Soljeniţîn

9 februarie 1945 - În Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljeniţîn este arestat, interceptându-i-se corespondenţa cu un prieten. Anchetat la Lubianka şi Butîrki. Primeşte opt ani de lagăr de muncă (Articolul 58). Vremelnic, reuşeşte să rămână lângă Moscova într-o şaraşka, închisoare specială în care savanţii arestaţi erau puşi să facă cercetare în folos sovietic. Din 1950, munceşte în lagăre de reeducare din Karaganda. Soţia (Natalia Reşetovskaia) divorţează. Este chinuit de o tumoare malignă.

februarie 1953 - Fixare în exil pe viaţă, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan.

După Dezgheţ, revine la Moscova şi se recăsătoreşte cu Natalia.

1959 - Scrie povestirea O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hruşciov. Corespondenţa primită de la foştii zek (deţinuţi politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte şi pe baza ei, Arhipelagul Gulag.

1965 - Percheziţie. I se confiscă manuscrisul Primul cerc, în care este evocată şaraşka. Conflictul cu autorităţile atrage implicarea confraţilor de breslă, marele scriitor Mihail Şolohov (Pe Donul liniştit) cerând să i se interzică să mai scrie!

1968 - Primul cerc şi Pavilionul Canceroşilor sunt publicate în Occident, unde ajunge şi microfilmul cu Arhipelagul Gulag.

Pentru Soljeniţîn, marea operă este însă restabilirea, printr-un roman istoric, a adevărului despre Revoluţia din 1918, demers notat R-17 sau Roata Roşie.

1970 - Premiul Nobel (Literatură) pentru "Pavilionul canceroşilor".

1973 - Publică Arhipelagul Gulag, grăbit şi de sinuciderea/lichidarea Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetată, a divulgat KGB-ului asunzătoarea unui exemplar. Cele trei volume despre viaţă şi moarte în lagărele sovietice, consternează intelectualitatea occidentală, cunoscătoare doar a sistemului concentraţionar nazist, şi năruiesc imaginea orbitoare despre paradisul bolşevic, construită cu atâta trudă de agenţii de influenţă ai Cominternului, ai PCUS şi ai KGB-ului.

1974 - expulzarea în februarie, ridicându-i-se cetăţenia sovietică.

Se stabileşte lângă Cavendish (Vermont, SUA). Conferinţele şi intervenţiile sale irită uneori Occidentul prin lipsa de menajamente critice.

1990 - nu ia în serios perestroika decât după publicarea Arhipelagului Gulag în URSS, unde Gorbaciov îi redă cetăţenia sovietică la 16 august 1990, revenirea în ţară efectuîndu-se abia în vara lui 1994

2008 S-a stins din viata la 3 august 2008, in urma unei insuficiente cardiace severe.

Traduceri în limba română:
În România, înainte de 1989, cenzura ceauşistă a fost atât de dură încât nu s-a publicat nici măcar povestirea O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, permisă până şi în Cuba şi expusă la o expoziţie de carte castristă chiar în localul încă nears al BCU din Bucureşti.

Fără prea mari ecouri, după Revoluţie s-au publicat, între altele:

* Aleksandr Soljeniţîn: Arhipelagul Gulag, 3 vol, Editura Univers, 1998
* Alexandr Soljeniţîn: Pavilionul Canceroşilor, Ed. Albatros+Ed.UniversalDalsi,1997
* Alexandr Soljeniţîn: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Ed. Quintus, 1991
* Aleksandr Soljeniţîn: Viţelul şi stejarul, 2 vol, Ed. Humanitas, 2002