marți, august 05, 2008

Costin Tuchilă: Coca Andronescu sau "tainica minune a râsului"


Se împlinesc astăzi 10 ani de la moartea actriţei Coca Andronescu. Cazul acestei actriţe de mare talent, cu roluri admirabile în teatru şi film, invită la o meditaţie asupra succesului şi popularităţii.

Probabil că pentru marele public Coca Andronescu nu ar fi fost atât de populară dacă nu interpreta rolul feminin din serialul TV de succes „Tanţa şi Costel”, scris de Ion Băieşu, adaptat şi regizat de Titi Acs şi difuzat în anii ’60, în care juca alături de Octavian Cotescu. Un serial de scenete comice cu două personaje care se cunosc în gară la Lehliu şi care inconştient mimează un sentiment artificial, devenind ridicole prin amestecul de prostie şi candoare. „Am încercat – spunea Ion Băieşu – ca «Tanţa şi Costel» să exprime această vână ancestrală a românului, capacitatea şi puterea sa morala de a râde fără răutate şi ranchiună, ci din dragoste de bine şi perfecţiune.

coca andronesc

Întreaga existenţă a personajelor e învăluită cu o dulce candoare, ele iau lucrurile la modul propriu şi le judecă în chipul cel mai simplu şi franc cu o sinceritate şi o bună credinţă totale. Fireşte, nici Tanţa şi nici Costel nu sunt atât de proşti cum par la prima vedere, simplitatea şi naivitatea lor sunt simulate, mimate, trucate. Spunând enormităţi, ei ne fac cu ochiul şi ne iau complici. Dându-le drumul în lume, personajele şi-au croit singure un destin şi s-au dus. Rămas pe loc, le fac, duios, cu mâna şi le zic: drum bun!”

„Drumul bun” al succesului este uneori imprevizibil. Coca Andronescu n-ar fi fost pentru marele public Coca Andronescu fără acest rol de altfel foarte bine compus în compania unui partener de mare clasă. Dar nu trebuie trecute cu vederea marile ei roluri din teatru, din piese clasice sau moderne. Născută la 3 iulie 1932, la Pătârlagele (Buzău), absolvise Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Joacă un rol episodic (O elevă) în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, montare de referinţă a lui Sică Alexandrescu, din 1956, cu Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Marietta Deculescu, Silvia Dumitrescu în distribuţie. În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri. La sfârşitul anului 1958, joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca (premiera: 19 decembrie), făcând din rolul Pantofăresei o creaţie memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959, Sică Alexandrescu, să-i încredinţeze rolul Mirandolinei din „Hangiţa” de Goldoni (premiera: 31 decembrie), creaţie de asemenea excepţională a actriţei. Juca alternativ cu Sanda Toma acest rol şi pe cel al Dejanirei, avându-i ca parteneri pe Constantin Rauţchi, Emanoil Petruţ, Cella Dima, Dem Rădulescu. Aceste creaţii au impus-o ca actriţă de comedie cu un simţ special al construcţiei şi al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă. „Minunata pantofăreasă” a rămas din fericire în înregistrarea radiofonică din 1959 (data difuzării în premieră: 4 octombrie 1959).

Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauţchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman, Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei, 1964), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Aşteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneţia” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica! ” (1981), „Cine iubeşte şi lasă” (1982), „Hangiţa” (1983, teatru TV), „Muşchetarii în vacanţă” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaiţele de Al Kiriţescu), 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).

Aurel Storin i-a făcut recent un portret expresiv, foarte potrivit: „Sclipire de-o secundă, spirit neastâmpărat, această actriţă spumoasă ca o şampanie traversa scena într-o fluturare de voie bună. Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie şi de mişcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele şi mişcarea...
Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toţi – oameni serioşi, cu mustăţi şi cu probleme – ne aflam, în întregime şi necondiţionat, la dispoziţia unei mari actriţe de comedie.
Poate ca ea nu lucra întotdeauna cu pastă subţire. Un personaj ca Tanţa – pe care l-a făcut celebru – îi cerea poate altceva. Şi nu pot să nu-mi aduc aminte că, în plină efervescenţă satirică, ea transmitea şi un fel de simpatie aproape stânjenitoare pentru personaj...
Şi poate că acest lucru se datora structurii speciale a umorului său, de un comic viu, firesc şi uman.
Am văzut-o şi în unele comedii clasice. Şi, în clipa când o admiram pe scenă, regretam enorm că s-au pierdut atât de multe piese ale lui Lope de Vega şi că s-au găsit atât de puţine ale lui Goldoni...
În fiecare dintre ele s-ar fi găsit un prilej de strălucire pentru Coca Andronescu...” („Cronica Română”, 1 septembrie 2004). (AMOS News)


Niciun comentariu: