Am sesizat de nenumărate ori că, prinşi cu alte treburi, guvernanţii asistă cu nepăsare la semnalele de alarmă lansate de patronate în legătură cu grâul de panificaţie şi, în special, cu modul în care marii depozitari încearcă şi în acest an să facă profituri imense pe spatele producătorilor. În zona de sud a țării, în Bărăgan şi Dobrogea, samsarii oferă deja un preţ de nimic pe grâul recoltat: 0,3 lei/kilogram, ceea ce înseamnă 85 euro/tonă. Aceasta în condiţiile în care grâul rusesc şi ucrainean se vinde cu 235 dolari/tonă în porturile de la Marea Neagră, iar în portul Tarragona din nord-estul Spaniei, contractele pentru grâu pe perioada septembrie-decembrie s-au tranzacţionat la 186-190 euro/tonă. Deşi se tot laudă cu recolta bună de grâu în acest an, guvernul şi ministerul agriculturii nu au adoptat până în prezent o poziţie oficială în această privinţă, semn că doresc să sprijine, prin nepăsare, spolierea cultivatorilor de grâu. Consider că tocmai de aceea este necesară activarea de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a instrumentelor şi măsurilor de reglementare a pieţelor prevăzute de ORDONANŢA nr. 45/2005 privind organizarea pieţei produselor agricole şi agroalimentare, elaborată şi uitată de Guvernul Tăriceanu. Este vorba, aşa cum solicită şi asociaţiile de agricultori, de stabilirea de urgenţă a unui preţ de referinţă pentru grâu de cel puţin 0,68-0,7 lei/kilogram şi formarea unui stoc de intervenţie de 2-2,2 milioane de tone pe baza unui preţ de intervenţie pentru cereale, adaptat la preţurile actuale. În acest scop, cer Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării să solicite la Comisia Europeană, în baza Regulamentul (CE) nr. 687/2008 din 18 iulie 2008, intervenţia la cereale. Reamintesc că această procedură se declanșează în regiunile care înregistrează producții semnificative de cereale ce depăşesc cererea locală, atât cea curentă, cât şi cea ocazională (cum este cazul României în acest an agricol), ţinând seama de structurile agricole şi de piaţa din regiune, iar preţul de valorificare a acestora scade sub preţul unic de intervenţie de 101,31 Euro/tonă.
După ce a scumpit tot ce se putea scumpi, Guvernul a anunţat cu „mândrie patriotică” reducerea accizelor pentru motorina utilizată în anul 2008 în agricultură, la 80,971 euro/1.000 litri, respectiv de 0,27 lei/litru, ceea ce înseamnă un așa-zis sprijin financiar de numai 0,65 lei/litru. Reducere este însă infimă faţă de costurile pe care le implică lucrările agricole pentru înfiinţarea culturilor. De altfel, reprezentanţii agricultorilor au reacționat deja, fiind nemulţumiţi de decizia luată la sfârșitul săptămânii trecute de Guvern şi au amenințat cu acţiuni de protest în cursul acestei luni. Guvernul se scuză cu cinism că nu are posibilitatea instituirii unei cote reduse de acciză la motorina destinată lucrărilor agricole, care este reglementată la nivel european prin „Directiva Consiliului 96/2003/CE de restructurare a cadrului comunitar pentru impozitarea electricităţii şi produselor energetice”, România fiind incapabilă să distribuie motorină marcată şi colorată, cu acciză redusă pentru agricultură. Deşi am aderat la Uniunea Europeană de aproape 20 de luni, costurile în agricultură se apropie de nivelul comunitar, în timp ce subvențiile sunt cu mult sub nivelul european. Este foarte clar pentru oricine compară acciza pentru agricultură, prevăzută de această directivă, şi anume de 21 euro/1.000 litri (sau 0,07 lei/litru), cu cea aprobată de Guvernul României de 80,971 euro/1.000 litri (0,27 lei/litru). Îi întreb pe guvernanți și pe primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, despre ce reduceri sau subvenții vorbim ?! Această măsură de așa-zisă reducere a accizei la motorină are un efect aproape nul, deoarece preţul per ansamblu al motorinei nu se schimbă de fapt şi nu rezolvă problema legată de preţul în sine al combustibilului. Le reamintesc guvernanților că fermierii europeni beneficiază de o motorină ieftină, de 45-55% din preţ, şi subvenţii de 300-400 de euro pe hectar. Pe de altă parte, o altă anomalie flagrantă este faptul că beneficiarii acestor reduceri de bătaie de joc trebuie să fie înscrişi în evidenţele Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) cu suprafeţele de teren pe care le exploatează, ceea ce înseamnă că un număr foarte mare de agricultori rămân și fără acest sprijin financiar infim. Aceasta întrucât APIA îi are în evidenţă numai pe cei care dețin suprafeţe de peste un hectar, ceea ce înseamnă că nu vor beneficia de această reducere circa 4 milioane de mici agricultori (dintre care mulţi au pierdut recoltele de pe urma inundaţiilor), pe motiv că guvernul s-a dezis de principiul acordării subvenţiei la motorină indiferent de suprafaţă, susţinut în anii anteriori. Consider că reducerea preţului la motorina pentru agricultură cu 50% din preţul practicat la pompă, precum şi stabilirea unui nivel de acciză de 21 euro/1.000 litri, aşa cum de altfel susţin şi reprezentanţii agricultorilor, ar reprezenta doat două dintre măsurile cele mai importante pentru scoaterea acestui sector din criză.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu