Cu o încântătoare comedie elisabetană, „Epicene sau Femeia mută” de Ben Jonson, se va deschide programul de „Mari spectacole” difuzat în această săptămână de Teatrul Naţional Radiofonic la Radio România Cultural (la noapte, la ora 1,30).
Având ca punct de plecare „Casina” de Plaut, „Epicene” a fost jucată în 1609. Comedie de caractere în care autorul combină structura cunoscută a farsei cu observarea neconvenţională a realităţii şi psihologiei personajelor, „Epicene” excelează prin crearea situaţiilor hilare, într-un joc spiritual condus cu îndemânare. Bătrânul Morose, care suferă din cauza zgomotului, este convins de nepotul său Dauphine să se însoare cu o femeie tăcută, eventual mută. Epicene este „aleasa”, devenită imediat după măritiş gureşă şi obraznică. De fapt Epicene e un tânăr plătit de Dauphine pentru a-l face pe Morose să-i cedeze o parte din avere, în schimbul serviciului de a-l scăpa de femeia vorbăreaţă, socotită deja o prezenţă „apocaliptică”. Teoretician al „umorilor” care determină caracterul („Every Man in his Humour”), Ben Jonson (1572–1637) rămâne un model de fantezie comică, redescoperită şi apreciată ca atare începând cu epoca Restauraţiei.
Spectacolul Teatrului Naţional Radiofonic a fost înregistrat în 1989. Regia artistică îi aparţine lui Titel Constantinescu. În distribuţie: George Constantin, Petre Lupu, Mihai Mălaimare, Cornel Vulpe, Răzvan Vasilescu, Mitică Popescu, Monica Ghiuţă, Mariana Cercel, Ruxandra Sireteanu, Şerban Cellea, Ion Punea, Mircea Constantinescu, Eugen Cristea, Gheorghe Pufulete. Regia muzicală: Nicolae Neagoe. Regia tehnică: Vasile Manta.
Marţi noaptea va fi difuzată versiunea comediei „Scorpia îmblânzită” de William Shakespeare, aparţinând regizorului Dan Puican, cu George Constantin, Petre Lupu, Mihai Mălaimare, Cornel Vulpe, Răzvan Vasilescu, Mitică Popescu, Monica Ghiuţă, Mariana Cercel, Ruxandra Sireteanu, Şerban Cellea, Ion Punea, Mircea Constantinescu, Eugen Cristea în distribuţie.
Miercuri veţi putea asculta „Triumful iubirii” de Marivaux. Adaptare de Eugen B. Marian. Regia artistică: Titel Constantinescu. În distribuţie: Irina Mazanitis, Mirela Gorea, Mircea Diaconu, Mitică Popescu, Mircea Constantinescu, Simona Bondoc, Ion Pavlescu. Regia muzicală: Romeo Chelaru (înregistrare din 1986). Considerat multă vreme un scriitor minor, Marivaux se bucura astăzi de un interes aparte, fiind jucat nu numai în Franţa, ci în lumea întreagă, cu o bucurie, cu un fel de satisfacţie în care se întrevede parcă o târzie revanşă. Universul lui Marivaux este acela al jocului. Cuvânt care trebuie considerat în dublu sens: jocul teatral care se foloseşte de aparenţe, pentru a atinge adevărul, dar şi jocul, adică spaţiul dintre cuvinte şi lucruri, pe care limbajul încearcă să-l domine. Actorii principali sunt în final cuvintele, care servesc artei seducţiei, care ascund, care mint sau rănesc, arme ale prefăcătoriei şi ale secretelor, arme redutabile atâta timp cât o inimă sinceră nu le poate rezista. Arme ale dispreţului, ele autorizează orice joc: jocul verbal şi jocul măştilor, atât de prezente în teatrul său, al cărui comic ţine de apropouri sau de efecte parodice, întreţinând un limbaj dublu. În multe dintre piesele lui Marivaux apare travestiul, mască ce „nu este un accesoriu, ci un instrument de lucru mereu surprinzător”, cum spunea un comentator. Se creează astfel o complicitate între spectatori şi personajele de pe scenă, folosită din plin în „Triumful iubirii”, jucată în premieră la 17 martie 1732, în care dramaturgul aduce în prim-plan un personaj captivant, Phocion, care se deghizează într-o prinţesă spartană, Léonide.
O comedie care a făcut epocă, urmând doar într-o măsură faima personajului real din primii ani ai secolului al XIX-lea, „Madame Sans-Gêne” de Victorien Sardou, va fi difuzată joi noaptea, în adaptarea de Hary Negrin şi regia artistică a lui Dan Puican, cu o distribuţie excelentă: Stela Popescu, Mircea Albulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Ion Pavlescu, Mihai Dinvale, Valeria Gagealov, Rodica Mandache, Eusebiu Ştefănescu, Theodor Danetti, Alfred Demetriu, Ruxandra Sireteanu, Virginia Mirea, Gabriela Popescu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Candid Stoica, Matei Gheorghiu, Radu Panamarenco, Sorin Gheorghiu, Paul Gheorghiu, Daniel Tomescu, Virginia Rogin. Înregistrarea datează din 1987.
Victorien Sardou-caricatură
„Madame Sans-Gêne” este istoria comică, de un gust uneori facil, apropiat divertismentului, dar nelipsită de virtuozitate în crearea situaţiilor, a unei spălătorese care ajunge ducesă şi soţie de mareşal.
Personajul real era Catherine Hubscher (1753–1835), soţia mareşalului Lefebvre. Autorul melodramei „Tosca” (1887), piesă care i-a inspirat lui Puccini opera devenită repede celebră, avea însă suficientă abilitate scenică pentru a impune un personaj, pentru a-l face popular în spiritul vodevilului de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Vineri – reîntâlnire cu universul dramatic al lui Pirandello prin „Tichia cu clopoţei” de Luigi Pirandello. Adaptarea şi regia artistică: Mihai Lungeanu. În distribuţie: Mirela Gorea, Dragoş Pâslaru, Monica Ghiuţă, Coca Bloos, Julieta Strâmbeanu, Mircea Constantinescu, Florin Anton, Liliana Pană. Regia muzicală: George Marcu (înregistrare din 1993).
Duminică 9 august, la ora 1,30, Teatrul Naţional Radiofonic va difuza un spectacol de succes din 1999, „Şambelan la viezuri” de Puşa Roth după „Pagini bizare” de Urmuz. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Alexandru Mitea, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld. Muzică originală de George Marcu interpretată de Patricia Prundea, Miltiade Nenoiu, Lucian Maxim. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia tehnică: Vasile Manta. Prezintă: Costin Tuchilă şi Valeriu Râpeanu. Această fantezie dramatică nu este o dramatizare a prozei lui Urmuz, ci un text care porneşte de la ciudatele personaje şi absurdele întâmplări comice din „Pagini bizare”, un captivant exerciţiu de imaginaţie. „În piesa absurdă «Şambelan la viezuri» îi regăsim pe membrii familiei Stamate (Stamate, Stamatida şi Bufty), pe Ismaïl, pe Turnavitu, Emil Gayk, Cotadi, Dragomir, Algazy & Grummer. Toţi aceştia trăiesc o viaţă delirantă şi tristă în acelaşi timp, plângându-se de dificultăţile ei, dar şi găsindu-şi – unii – satisfacţii halucinante, precum trecerea prin pâlnie a bărbaţilor Stamate, simbol sexual al anilor 1900. Puşa Roth nu a pus de la ea decât atât cât trebuie, ca liant vizibil al personajelor, pe cel subtil, indicat de Urmuz însuşi, păstrându-l. Autoarea a realizat o lume paralelă cu aceea reală, dar oglindind-o deformat prin lentilele absurdului. De aici şi până la Ionesco e un singur pas, fie el şi destul de mare. Este ceea ce indică această piesă insolită care e, în fond, o încercare de hermeneutică prin mijloacele autorului.” (Nicolae Prelipceanu, „România Liberă”, 22 iulie 2002).
Săptămâna 4–10 august 2008 se va încheia cu „Tango”, piesa cea mai cunoscută a lui Slavomir Mrozek, poveste a distrugerii valorilor trecutului, care nu mai pot fi readuse în actualitate nici măcar prin forţă. Adaptarea şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Adrian Pintea, Dana Dogaru, George Constantin, Gina Patrichi, Ileana Predescu, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu. Prezintă: Valenitn Silvestru (înregistrare din 1991). Coordonatorul programului: Costin Tuchilă. (Tudor Cristian - AMOS News)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu