Muzeul Albertina din Viena prezintã în aceastã toamnã prima expozitie Van Gogh fãcutã pe teritoriul Austriei, în ultimii cincizeci de ani. Cele o sutã patruzeci de lucrãri, cincizeci si una de picturi si optzeci si nouã de desene ale olandezului considerat „deschizãtor de drumuri în arta modernã“, sunt împrumuturi din cincizeci si una de colectii cu renume mondial.
Primele trei sãptãmâni ale expozitiei au numãrat peste o sutã de mii de vizitatori. Cu trei sãptãmâni înainte de final peste trei sute optzeci de mii de iubitori ai artei au trecut pragul muzeului pentru a admira zece ani de creatie din viata pictorului.
Expozitia Albertinei îsi propune prezentarea lui Van Gogh dintr-o perspectivã absolut nouã: pictorul van Gogh alãturi de desenatorul van Gogh, evidentiind astfel modul în care artistul a pregãtit în desen expresivitatea pensulatiei din picturi. Relatia dintre opera desenatã si opera pictatã este esenta expozitiei si reflectã rezultatul proiectului initiat de Albertina în parteneriat stiintific cu Muzeul Van Gogh din Amsterdam pe parcursul a patru ani. Experti de renume international, Sjraar van Heugten si Marije Vellekoop, Fred Leeman si Teio Meedendorp de la Kroeller Mueller Museum în Oterloo, Heinz Widauer - Albertina, au acordat astfel în cadrul expozitiei actuale un rol deosebit cercetãrii desenelor si rolului lor hotãrâtor în procesul de creatie al lui van Gogh.
Expozitia se concentreazã asupra punctelor de interferentã a celor douã modalitãti de exprimare artisticã preferate de van Gogh, desenul si pictura, accentul fiind pus pe ultimii ani de creatie din viata artistului, anii de la Paris si Arles si pânã la sederea temporarã de la Saint-Remy si Auvers-sur-Oise. Parcursul cronologic al expozitiei urmãreste si dovedeste cã desenul în opera lui van Gogh nu are doar o functie pregãtitoare, ci este deseori un mijloc de expresie în repetarea, corectarea si dezvoltarea motivelor etalate anterior pe pânzã. Din perioada de dupã Paris se poate constata cã stilul desenului lui Vincent îsi gãseste cu precãdere aplicatia în picturã. Reactia artistului la pointilism, prin jocul de puncte, linii si haturi din desen, se transformã pe pânzã în linii dinamice, colorate, de diferite forme si lungimi.
Aceastã punere în dialog a desenului cu pictura, alegerea lucrãrilor cu continuturi diferentiate sau voit identice si totusi tehnic similare, sunt dedicate cu precãdere evolutiei si consolidãrii stilului van goghian, a procesului de renuntare la iluzia spatialã sau la volumetrie, a eliberãrii de mimetismul formelor si ajungerii la abordarea individualã, expresivã a motivelor. Panotarea simezei, de o acuratete si un estetism desãvârsit, subliniazã permanent si intentia cercetãtorilor de a demonstra cã aceastã delimitare clarã dintre opera pictatã si cea desenatã se egalizeazã în ultima etapã de creatie a lui Vincent van Gogh, când artistul gândea numai în contururi, iar structurile interioare se defineau prin mijloace grafice.
Astãzi, Vincent van Gogh este cunoscut pentru tablourile pictate în ultimii ani între Arles si Auvers sur Oise, în culori pãstoase, contraste strãlucitoare si pensulatie dinamicã. Uitat a rãmas timpul în care artistul, în vârstã de douãzeci si sapte de ani a început, autodidact, sã deseneze, sã contureze si sã defineascã, prin creatiile pe hârtie, acuarelã si desen - ceea ce avea sã devinã stilul sãu inconfundabil. Albertina oferã cu aceastã expozitie de exceptie o demitizare a „artistului maudit“, implementatã de literaturã si cinematografie. Dimensiunea de întelegere a procesului de creatie oferã privitorului satisfactia unei redescoperiri a lui van Gogh dincolo de faimoasele tablouri precum „Floarea soarelui“ sau „Noaptea înstelatã“ care, de altfel, lipsesc de pe simeza muzeului vienez.
(sursa: http://revistacultura.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu