Constantin Ticu Dumitrescu a încetat din viaţă

---

Am aflat ştirea când încă sunt gâtuit de dispariţia doamnei Anca Parghel. Am sperat că este o greşeală căutând pe Google şi nedescoperind nimic îngrijorător la început. Apoi am dat de ştirea dată de MEDIAFAX:
"BUCUREŞTI / 11:58, 5.12.2008

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Constantin Ticu Dumitrescu, a încetat din viaţă, anunţă surse medicale.

Conform surselor citate, Ticu Dumitrescu suferea de cancer. În ultima lună, el a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Aceleaşi surse au mai declarat că Ticu Dumitrescu a cerut joi să fie externat.

Trupul său va fi depus, vineri, la sediul Senatului, urmând a fi înhumat la Buzău, declară surse din CNSAS."

Tot cancer, o boală lăsată să ne împuţineze, să ne rărească.
Nu ştiu exact cine ar trebui să ia această decizie, dar cred că seniorul Constantin Ticu Dumitrescu ar trebui să aibă Funerarii Naţionale. A fost, este şi va fi un simbol al luptei pentru dreptate istorică. Am apreciat întotdeauna la domnia sa că, deşi ar fi avut din plin motive, nu i-a urât niciodată pe torţionarii săi. I-a dispreţuit poate, dar nu i-a urât. Cel puţin pentru mine a reprezentat un pilon de stabilitate şi bun-simţ. Mereu mă dezechilibrează pierderea acestor grinzi de rezistenţă din structura mea. Din ce în ce mă simt ca o clădire cu bulină de risc seismic. Până la urmă mă voi prăbuşi fără a mai fi nevoie de seism.

Mă tot gândesc ce aş putea să spun aici, pe scurt, despre domnul Ticu Dumitrescu? Încerc să mi-l aduc aminte, aşa cum l-am urmărit de-a lungul anilor la TV, şi-mi dau seama că domnia sa nu este în mine cu prea multă informaţie, mai mult senzaţii, sentimente, blândeţe, răbdare. Este un om politic care făcea politica bunul simţ mai presus decât politica unui partid. Îmi amintesc ce dezamăgit a fost de forma finală a Legii Ticu Dumitrescu, îmi amintesc cât de bucuros a fost la alegerea sa ca preşedinte al CNSAS, îmi amintesc resemnarea când "dosarele" nu-şi atingeau ţinta. Să-ţi fie bine nea Ticule acolo unde mergi, să ai parte de liniştea pe care nu ai avut-o printre noi!

Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, (27 mai 1928 - 5 decembrie 2008) în comuna Ciumaţi, judeţul Prahova. A fost un om politic român, fost deţinut politic, fost senator de orientare creştin-democrată (PNŢ-CD), preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, iniţiatorul Legii Lustraţiei, proiect vehement contestat de cei vizaţi. În prezent este membru al Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.)

Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Foştilor Deţinuţi Politici din România – A.F.D.P.R. –, din 1990 şi Preşedinte al Uniunii Internaţionale a Foştilor Deţinuţi Politici (1991-1999).

Studii: eliminat din Facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate şi condamnat ca deţinut politic la ani grei de închisoare. După eliberare, la cererea sa de a continua studiile universitare, Ministerul Învăţământului, într-o comunicare oficială, îi respinge solicitarea, motivând că „se menţine eliminarea din toate universităţile din ţară pentru activitate antidemocrată”.

Fişa de detenţie a lui Ticu Dumitrescu

Fişa de detenţie a lui Ticu Dumitrescu (verso)

A urmat destinul familiei sale în lupta împotriva comunismului, fiind arestat în repetate rânduri de Siguranţa şi Jandarmeria comunistă pe când era elev al Liceului "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti, colaborator apropiat al profesorului Virgil Şerbănecu, liderul Partidului Naţional Ţărănesc pe judeţul Prahova, sau student (1945-1948). După eliminarea din facultate, urmărit de Securitate, devine fugar, pentru ca în 1949 să fie arestat şi apoi condamnat ca deţinut politic, la 2,5 ani puşcărie corecţională. Eliberat în 1953 cu domiciliu obligatoriu, este rearestat în 1958 şi condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crima de uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la 6 ani închisoare corecţională. A supravieţuit detenţiei din închisorile şi lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu graţierea tuturor deţinuţilor politici din România. În anul 1982 primeşte din partea CC al PCR, având semnătura lui Nicolae Ceauşescu, Ordinul Muncii Clasa a III-a, pentru contribuţia adusă la propăşirea muncii "socialiste". În închisorile comuniste s-a comportat exemplar ca deţinut, nu a ieşit din cuvântul paznicilor şi ofiţerilor de lagăr şi nu a făcut nici o zi de carceră aşa cum făceau foarte mulţi dintre deţinuţii antiomunişti înverşunaţi. După revoluţia din Decembrie 1989 şi-a primit dosarul de fost deţinut politic de la fostul şef al SRI, Virgil Măgureanu. A refuzat să-şi publice dosarul de fost deţinut politic invocând diverse motive. CNSAS nu deţine dosarul lui Ticu Dumitrescu.

Pentru a-şi câştiga existenţa şi totodată ca măsură de autoizolare, a lucrat pe diferite şantiere forestiere din Munţii Cernei, Munţii Bucegi, Munţii Oituz şi Munţii Vrancei. A prestat diferite munci (şef echipă, muncitor, funcţionar tehnic). După 1970 a devenit şeful unui mic şantier de construcţii forestiere din Vrancea, care a fost timp de 17 ani consecutiv printre cele mai eficiente şi rentabile şantiere din cadrul Ministerului Economiei Forestiere şi de aici, venind de la sine, diplome şi medalii, pe care însă nu le-a cerut şi nu le-a dorit niciodată.

La 22 Decembrie 1989 a pătruns cu ceilalţi oameni de curaj în sediul Comitetului Central, participând la evenimentele respective^{[necesită citare]}. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democraţiei în România, iar ca parlamentar a iniţiat o serie de legi dintre care amintim Legea deconspirării Securităţii (Legea Ticu), Legea lustraţiei, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunistă, DL 118 etc.

S-a afirmat în activitatea PNŢCD fiind prieten apropiat al lui Corneliu Coposu. După 2003 se retrage din activitatea politică, nefiind de acord cu compromisurile şi linia spre care se îndrepta P.N.Ţ.C.D.

(sursa: wikipedia)

Imnul României