Sahaja Yoga România, cu sprijinul Ambasadei Indiei la Bucureşti, organizează în perioada 5–8 august 2008 seria de concerte de muzică clasică indiană „Blossoming Glory of Raag”, avându-i ca interpreţi pe muzicienii indieni Avaneendra Sheolikar (sitar) şi Sandesh Popatkar (tabla).
Primul concert va avea loc marţi 5 august, la ora 19,00, la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi (Sala Gaudeamus). Joi 7 august cei doi muzicieni vor concerta la Bucureşti, în Sala Radio, de la ora 19,00 iar vineri 8 august, la Ploieşti, la Casa de Cultură a Sindicatelor (ora 19,00). Intrarea va fi liberă.
Foto: Afişul concertelor de muzică clasică indiană
Muzica clasică indiană, una dintre cele mai rafinate arte din India, îşi are începuturile în perioada vedică timpurie, cu mii de ani înaintea erei noastre. Vedele erau recitate şi intonate în sanscrită, iar Sama Veda este în întregime dedicată muzicii şi descrierii diferitelor instrumente existente la acea vreme.
Foto: Interpretă la sitar
Potrivit tradiţiei indiene, muzica a luat naştere odată cu crearea universului, din Sunetul primordial denumit Aum, Naad sau „Cuvânt”, ceea ce îi conferă statutul de limbaj universal, având o dimensiune divină. Dincolo de sistemul elaborat al modurilor şi al improvizaţiilor, particularitatea muzicii clasice indiene constă în dimensiunea divină care îi este atribuită. Muzica indiană este considerată a fi o cale către cunoaşterea lui Dumnezeu, o sadhana (meditaţie) către ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”. Melodiile şi ritmurile sunt mijloacele prin care artistul susţine şi realizează dialogul cu Divinitatea, purtând auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicări devenite act de venerare.
Elementele de bază în muzica clasică indiană sunt sistemul melodic, reprezentat de Raga (scări muzicale compuse din sunete aflate într-o ordine bine determinată, având principii proprii şi particularităţi specifice conferite de modul în care este dezvoltat şi înfrumuseţat fiecare sunet, prin ornamente şi tehnici speciale) şi Tala, sistemul ritmic, care este diferit de sistemul ritmic european prin structura sa deosebită. Astfel, el este structurat în cicluri de 10, 12, 14, 16 timpi, fiecare având caracteristici proprii şi purtând o denumire specifică. Atât Raga cât şi Tala şi-au păstrat forma şi puritatea timp de mii de ani şi au fost transmise pe cale orală, fiind cântate şi astăzi.
Foto: Tabla
Fiecare Raga exprimă o anumită stare de elevaţie spirituală. Raga înseamnă în traducere „Energia Divină care pătrunde spiritul”. Există câteva reguli fixe care trebuie respectate şi care fac diferenţa între un raga şi altul. Una dintre aceste reguli se referă la momentul zilei (dimineaţă, după-amiază, crepuscul, seară, noapte) sau la anotimpul în care el poate fi cântat.
Structura unui Raga cuprinde mai multe părţi: Alap, o introducere în care artistul încearcă să exprime starea emoţionala specifică, definitorie a Rag-ului. Alap-ul nu are ritm şi începe într-o stare de pace şi seninătate, care treptat îşi schimbă dinamica, ajungând până la o adevărată exaltare. Această primă parte este considerată cartea de vizită a interpretului şi cea mai importantă parte a rag-ului.
În Jod, a doua parte, muzicianul continuă să creeze spontan combinaţii melodice şi armonice de note. Spre deosebire de Alap, aici apare ritmul de tip Laya (similar bătăilor inimii), ceea ce conferă un efect liniştitor, dincolo de emoţia transmisă.
Jhala este partea cea mai alertă, însemnând „final”, cu ea încheindu-se prima parte a prezentării, în care tabla nu intervine. În Jhala structurile si combinaţiile ritmice sunt executate cu o mare viteză.
Urmează două compoziţii tradiţionale, în care tabla se alătură sitarului: Vilambit, o parte lentă, cu o structură de bază care constă într-un ciclu ritmic de 16 timpi. Artiştii creează spontan sofisticate variaţiuni ale aceluiaşi material melodic. Improvizaţia lor are caracterul unui dialog între cele două instrumente. Drut are un tempo mai alert, în acelaşi ritm de 16 timpi.
Toate părţile ce compun un Raga sunt menite a pune în evidenţă măiestria şi creativitatea interpreţilor, care, folosind o structură restrânsă şi fixă de sunete, alcătuiesc un univers bogat de sentimente si culori.
Sitarul şi tabla au fost create în secolul al XIII-lea de către marele sfânt, poet şi muzician inovator al muzicii clasice indiene Amir Khusro (1254–1325).
Sitarul a evoluat din instrumentul persan sehtar (în traducere: „instrument cu trei coarde”) şi este unul dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite instrumente de coarde din India. El are un număr variabil de corzi, grupate pe funcţiuni distincte: corzi principale, corzi de rezonanţă sau de menţinere a tonului. Cele patru corzi principale, care contribuirea la realizarea melodiei, au acordajul do, sol, do, fa. Două corzi secundare redau sunetul fundamentul şi octava lui. Dedesubtul acestora se obişnuieşte a se adăuga un număr de corzi cu efect de rezonanţă, aşa-numitele corzi simpatice. Instrumentul are o sonoritate catifelată, iar stăpânirea tehnicii lui este deosebit de dificilă.
Tabla este cel mai renumit instrument de percuţie indian, fiind alcătuit din două mici tobe: daya, din lemn şi dagga, din metal, cu o singură membrană. Pe sârma de oţel care fixează membrana sunt atârnate lame metalice care vibrează odată cu membrana.
Popularitatea tablei a depăşit de mult graniţele Indiei, fiind folosită şi în muzica occidentală datorită timbrului său deosebit. Tabla nu are rol doar de acompaniament al instrumentului solist. Între aceste două instrumente există un permanent dialog şi de multe ori instrumentul solist oferă momente de solo muzicianului de la tabla pentru a-şi etala virtuozitatea şi măiestria.
Născut în 1969, într-o familie care numără patru generaţii de sitarişti, Avaneendra Sheolikar s-a alăturat ilustrului muzician Pandit Bimalendu Mukherjee, decan al stilului de interpretare „Imdadkhani” al şcolii Gharana, care l-a instruit în tainele complexe ale sitarului. A debutat la vârsta de 7 ani la Bhilai, cariera sa muzicală urmând o continuă şi constantă ascensiune. Caracteristica interpretării sale este nuanţarea subtilă a Rag-urilor, urmând stilurile Gayaki si Layakari. Pe lângă activitatea concertistică bogată, susţinută în India şi în străinătate (Moscova, Milano, Roma, Cabella, Frankfurt, München, Berlin, Lisabona, Paris, New York, Albeni, Kanha Jouri, Tokyo, Okinawa, Varşovia, Cracovia, Tychy), Avaneendra a obţinut un master în muzică, acordat de Universitatea din Khairagarh, al cărei şef de promoţie a fost în anul 1993.
Sandesh Popatkar (n. în 1967) aparţine şi el unei familii cu o bogată tradiţie muzicală. Tatăl său şi totodată primul său profesor, Pt. Shankarrao Popatkar, a fost un renumit interpret la tabla şi o prezenţă constantă în programele muzicale naţionale ale All India Radio. A concertat în Anglia, Elveţia, Turcia, Austria, Franţa, Germania, Italia, Grecia, Rusia, Japonia, Australia, Singapore, Belgia, Olanda, Polonia, Portugalia şi România.
Cei doi artişti fac parte din grupul muzical „Nirmal Sangeet Sareeta”, fondat de Hemendrakumar Salve, cunoscut ca Babamama, distins poet şi muzician, director între anii 1995–2000 al Academiei de Muzică şi Arte Frumoase „P. K. Salve” din Nagpur, India. (Tudor Cristian - AMOS News)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu