marți, august 12, 2008

Stufstock, Vama Veche, Duo Harry Tavitian (pian, voce) - Cserey Csaba (percutie)


Amintiri de la Stufstock magnify

Foto: Stufstok, editia I (2003)

Sambata 16 august 2008 Stufstock, Vama Veche
Duo Harry Tavitian (pian, voce) - Cserey Csaba (percutie)
http://www.stufstock.com/

Aurelian Dinca (Ziua): "Povestiti-ne o intamplare inedita traita pe scena sau in studio".
Harry Tavitian: "In 2003 am fost invitat la Vama Veche, la Stufstock. In timp ce cantam (in duo cu Mihai
Iordache) a cazut curentul. Se terminase motorina din generatorul armatei. In 2004 am fost iar invitat la Vama Veche, la Stufstock. In timp ce cantam (tot in duo cu Iordache) a cazut iar curentul. Iar se terminase motorina din generatorul armatei. De data asta, avand experienta din anul precedent, am tinut noi publicul in priza vreun sfert de ora – pana au realimentat generatorul cu motorina – cantand unplugged la saxofoane, fluiere, buciume, tobe, clopote, batand din palme si punand publicul sa ne raspunda, totul aproape in bezna. Incat la venirea curentului, toata lumea a fost dezamagita. Se terminase un happening grozav. Anul acesta sunt iar invitat la Vama Veche, la Stufstock. Cred ca am sa merg cu motorina de-acasa".

The image “http://www.stufstock.com/img/title_left.png” cannot be displayed, because it contains errors.


Vrăjitor la Stufstock: Harry Potterian (Mugur Grosu, sept 2004)
Nu ştiu câţi dintre noi am prins miezul adevărat al forfotei mediatice dinspre Vama Veche. Pentru cei care nu-şi articulează lesne o opinie (sau al căror vocabular cuprinde mai mult decât vorbele „pentru“ şi „contra“), nişte isteţi au născocit, anul trecut, festivalul Stufstock, iar acum au pus la cale a doua ediţie. Am venit la Stufstock 2004 direct din Slovenia, dintr-un motiv foarte întemeiat: concertul lui Harry Tavitian & Mihai Iordache. Şi a meritat, cu toate pagubele colaterale: în mijlocul zilei, pe plaja terasei Club A (unde urma să aibă loc concertul), călcasem din plin într-un cui ruginit, ieşit dintr-o stinghie căzută din masă. În zadar am arat toată staţiunea cu piciorul beteag după un punct de prim ajutor. Mă rog, exista un cort cu însemnele crucii roşii, în care găseai doar un pat pustiu, să te-ntinzi când ţi-e rău... Pentru ajutorul secund, exista şi un punct farmaceutic, scumpuţ, unde-am aflat, rânjind răbdător, că abia în Mangalia puteam să mă mântuiesc de tetanos. Am riscat să rămân, de dragul concertului şi, deşi m-am ales cu piciorul umflat, jur că a meritat. Chiar de-ar fi să iau doar partea „oficială“ a cântării, cu acele cunoscute accente nervoase, subtile, sensibile, ba apocaliptice ba juvenile... Dar (ce stranie coincidenţă!) fix ca anul trecut, concertul le-a fost brusc curmat de-o pană de curent, amintind de „acele vremuri“ de satanică amintire când pe scena Festivalului de la Costineşti se întrerupea lumina chiar la concertul lui Harry... Se oprise generatorul, se isprăvise taman atunci motorina, falimentase patria, se isprăvise şi lumea, habar n-am explicaţia, nici n-o mai caut. Pe întuneric, călăuziţi doar de respiraţia dogoritoare a publicului, cei doi artişti au rămas pe scenă şi-au reuşit să susţină aproape zece minute de show, improvizând şi smulgând sunete din tot ce găseau la-ndemână. Mai mult, Harry şi-a scos pelerina de vrăjitor şi, aţâţând mulţimea să le-ajute demersul, ne-a ajutat să reinventăm acolo jazz-ul: fiecare cânta la ceva, din ceva, cu vocea, cu palmele, din pahare şi sticle, chei sau scânduri de mese. Şi, din rărunchii beznei, Harry reuşea să ne-adune pe toţi într-un sunet, într-un soi de ou magic, cu coaja rotundă, perfectă, ne dirija pe-ntuneric, ca pe-o arcă imensă pe-o coamă de val. Apoi se făcu lumină, şi-a fost iarăşi jazz. Dar cu totul alt jazz şi cu totul altă lumină...

(http://blog.360.yahoo.com/blog-gzGG0oIzdLQD79EA6qmCHeKGyEA-?cq=1)

2 comentarii:

Maximmouse spunea...

Stimate Bibliotecarul!


Ca de obicei raspund aici pentru ca reluandu-ti tu bunul obicei de a posta in cascada tre' sa merg prea departe pentru raspuns.

Asa cum spunea o cunostinta de-a mea, pe care sunt convins ca o cunosti fooooarte bine, este o posibilitate ca unii tineri sa nu imbatraneasca niciodata.Da exista aceasta posibilitate, mica la scara planetara, as spune 1 la 1.500.000.


Ei bine , ceea ce este o certitudine, 100%, este ca adultii , nu intineresc niciodata!:)


Iaca un bun motif sa nu ma apuc de politica.Atunci cand ar fi fost momentul, eram preocupat, ca si tine de ziua de maine, acum cand pot spune ca sunt linistit, adevarat soarece de siloz, este tarziu!Nu foarte tarziu, dar totusi indecent de tarziu pentru un incepator...asa ca , fac ce face tot romanul , isi da cu parerea despre politica.Faptul ca platesc de turbez impozite mi se pare un atu puternic care ma indreptateste sa ma bag in vorba !:)


Cu Marga sunt de acord ! de acolo a inceput dezastrul....de fapt chestia cu Tara te vrea prost, nu este o vorba in vant, si se manifesta plenar cu ocazia globalizarii.


Recunosc, nu-mi place jazz ul.Muzica de oameni timizi, maladiv interiorizati....niciodata nu mi-a placut.Observa ca este nu-i asa muzica " neagra".Cati mari pianisti de clasic ai vazut negrii? NONE.Probabil ca imi lipseste mie componenta aceea lautareasca ....bine, bine , nici pe aia de mare pianist nu o am, dar pe prima , absolut de loc. personajele care fac muzica de jazz ma incanta, sunt pitoresti, interesante, exotice , si tot ce insoteste ciudatul...dar jazz -ul nu-l pricep.


Noapte buna iti ureaza: Maxi!:)

Anonim spunea...

Este adevărat că interpreţii "de culoare" sunt ceva mai puţini decât cei "albi". Să nu absolutizăm însă.
Natalie Hinderas
Hazel Harrison
Philippa Schuyler
Ernestine Dent
Margaret Bonds
Dean Eileen Tate Cline
Maria Corley
Thomas "Blind Tom" Wiggins